Una dintre trupele care au schimbat, în anii '90, fața metalului negru a fost, cu siguranță, Cradle of Filth. Trupa englezească a trecut de-a lungul lungii cariere prin multiple schimbări atât de componență, cât și de stil, dar niciodată nu a lansat un album slab sau nu a avut concerte care să nu fie impecabile din toate punctele de vedere. Singurul care a rămas în trupă de la început și până acum este Dani Filth, vocalul și liderul trupei și principala sursă creativă. El este recunoscut pentru vocea puternică, dominată de growl-ul specific cu „înalte", dar și pentru versurile apropiate de poezia romantică, despre dragoste, erotism, vampiri, demoni, misticism sau figuri istorice detestabile precum Elizabeth Bathory sau Gilles de Rais, doi nobili criminali care au îngrozit lumea și au intrat în legendă. Trupa nu e străină de meleagurile românești, dar vine îndeajuns de rar încât să trezească interesul, așa că show-ul de aseară, din clubul Quantic, a fost sold out. Alături de englezi au mai urcat pe scenă trupele Drift, Sick N' Beautiful și Wednesday 13. Tupele au venit cu merch, sunetul a fost bun și nu au existat evenimente perturbante, doar concertele au început cu un sfert de oră întârziere, dar nu e un capăt de lume.
Recunosc ca numele de Drift nu mi-a spus nimic până aseară și cred că nici de acum înainte nu-mi va spune prea multe. Trupa din Los Angeles e o apariție scenică cel puțin interesantă, cu câteva elemente de surpriză, de la costumație, la unele melodii sau mai degrabă ritmuri, dar muzica nu-mi vorbește neapărat, oricât de mult am încercat să intru în atmosferă nu am putut. Dar asta nu înseamnă nimic, obiectiv vorbind, Drift a oferit un super spectacol live și am văzut multă lume încântată. Pot să apreciez ceea ce fac, pot să admit că mi-a plăcut să-i văd pe scenă, dar combinația de industrial, rock, metal și elemente atmosferice nu este tocmai ceea ce ascult eu. Mi-a plăcut că vocalul avea o orgă mică lipită de braț, mi-au plăcut foarte mult câteva solouri și mi-a mai plăcut și coverul Gojira, „Stranded”. Așadar, una peste alta, trupa s-a descurcat onorabil pe scenă și a fost un început în forță al unei seri pline de energie.
Sick N' Beautiful a urmat și a fost ceva mai pe gustul meu, cu un metal modern cu accente punk și cu o vocalistă foarte implicată, cu un sutien fosforescent care o scoatea în evidență și cu o centură de castitate. Și ceilalți membri ai trupei reprezentau câte un personaj, fiind toți foarte industriali și steampunk, iar tipa de la tobe reprezenta o vrăjitoare africană. Mi-a adus puțin aminte de Rob Zombie și chestia este că ei chiar îl au pe acesta drept sursă de inspirațe. Trupa se bazează mult pe show, există o componentă teatrală, de la îmbrăcăminte, la felul în care se mișcă pe scenă și, din când în când, există elemente de surpriză. De exemplu, pe la a treia piesă solista a urcat cu un polizor cu care a scos scântei dintr-o chitară de fier, fapt care a dus la pornirea alarmei pentru incendiu, care a fost rapid oprită. Muzical vorbind, trupa nu este una foarte complexă, dar live sună foarte bine, foarte puternic, sunt plini de energie, au tot felul de idei care fac publicul să fie atent și solista este și carismatică. Așadar, un show care a fost bine primit de către public și care mi-a plăcut.
Cei de la Wednesday 13 au intrat cu atitudine pe scenă și au dat drumul unui show rock and roll ca la carte. Si ei au urcat îmbrăcați diferit și machiați, cu chef de ceartă și puși pe cântat. E mult spectacol și la ei, spre deliciul publicului. A fost primul show al trupei în România și de asemenea un eveniment important fiindcă solistul a sărbătorit 21 de ani de existență a fostei lui trupe, Murderdolls, din care a făcut parte și Joey Jordison, căruia i-au dedicat concertul. Așadar, au cântat piese din catalogul acestei trupe, foarte apreciate de către public și sunt sigur că mulți au venit special pentru ei, mi-am dat seama din atitudinea lor și dinfelul în care au reacționat la piesele trupei. Atmosfera care s-a creat chiar a fost una din acelea pe care orice formație și-o dorește atunci când cântă live: cu oameni care bat din palme, scandează, cânată fiecare vers al pieselor, dansează și sunt implicați, nu stau pasivi și urmăresc ce se întâmplă pe scenă. Un mare rol l-a avut, evident, și Wednesday 13, care chiar este un showman, un rockstar versat care știe să țină publicul atent și care te face să vrei să te miști. Nu am fost niciodată un mare fan al trupelor sale, dar pot să recunosc că m-a impresionat teribil de mult cu prestația sa și în general mi-a plăcut toată trupa și parcă live piesele sună și mai bine. De asemenea, ne-a lăudat că am fost mai gălăgioși decât cei de la Cluj-Napoca.
Setlist Wednesday 13:
The World According to Revenge (Murderdolls song) (Song played from tape)
- Chapel of Blood (Murderdolls cover)
- Death Valley Superstars (Murderdolls cover)
- 197666 (Frankenstein Drag Queens From Planet 13 cover)
- People Hate Me (Murderdolls cover)
- Slit My Wrist (Murderdolls cover)
- Love at First Fright (Frankenstein Drag Queens From Planet 13 cover)
- Die My Bride (Frankenstein Drag Queens From Planet 13 cover)
- Pieces of You (Murderdolls cover)
- Drug Me to Hell (Murderdolls cover)
- Nowhere (Murderdolls cover)
- White Wedding (Billy Idol cover)
- Dead in Hollywood (Murderdolls cover)
- I Love to Say Fuck (Frankenstein Drag Queens From Planet 13 cover)
Concertul de aseară a fost unul cu o foarte bună sonorizare, de oriunde se auzea foarte bine și chiar dacă au fost mulți oameni, nu s-au petrecut incidente, lumea pur și simplu s-a bucurat de concert. Nici măcar când Dani Filth ne-a cerut să facem mai multă mișcare în fața scenei, acest lucru nu s-a întâmplat și într-un fel e normal să nu avem moshpituri la un concert de black/gothic metal. Totuși, atmosfera a fost una specială, scena a fost frumos decorată și vocea lui Dani a fost la înălțime, așa cum mă așteptam. Noua claviaturistă și vocalistă a trupei, Zoe Marie Federoff, și-a făcut bine treaba, fiind foarte frumoasă și discretă și cu o voce numai bună pentru trupă. Poate ea va rămâne mai multă vreme în componența trupei, cred că ar merita. Una peste alta piesele a fost bine alese, atmosfera a fost una de zile mari, chiar a fost, fără doar și poate, un concert foarte reușit.
Setlist Cradle of Filth:
The Fate of the World on Our Shoulders (Song played from tape)
- Existential Terror
- Saffron's Curse
- She Is a Fire
- The Principle of Evil Made Flesh
- Crawling King Chaos
- Nymphetamine (Fix)
- Dusk and Her Embrace
- Necromantic Fantasies
- Born in a Burial Gown
Creatures That Kissed In Cold Mirrors (Song played from tape)
A Bruise Upon The Silent Moon (Song played from tape)
- The Promise of Fever
- Cruelty Brought Thee Orchids
- Her Ghost in the Fog
- From the Cradle to Enslave