Nu se putea o potrivire mai bună ca cea între o zi cu nori și ploaie și lansarea noului album Clouds, Despărțire. Întreaga atmosferă era potrivită, fiecare strop de ploaie anunța melancolia muzicii ce avea să fie cântată. A fost un concert amânat de câteva ori deja datorită pandemiei, cu o trupă mare, Saturnus, care nu a mai putut ajunge din același motiv, dar cu o trupă aflată la debut, Olympus Mons, extrem de bună, în deschidere, care a mai încălzit, măcar la propriu, atmosfera. Concertul a avut loc în incinta clubului Quantic, iar intrarea pentru destul de puținii oameni prezenți s-a făcut prin spate. A fost nevoie de certificatul verde și oricum, capacitatea clubului a funcționat la jumătate. Totuși, un concert doom metal are nevoie de o atmosferă mai intimă și în seara de joi, 14 octombrie cred sincer că au venit oamenii care chiar și-au dorit să-i vadă de cei de la Clouds mai ales, dar și pe cei de la Olympus Mons. A existat și un stand de merch de unde s-au putut cumpăra tricouri cu trupele și cd-ul noului album, cel tocmai lansat. Formatul fizic al unui album aduce un plus de intimitate și chiar dacă e mai ușor și mai comod să-l asculți pe diverse platforme cred că e un gest simbolic să-l cumperi și, în plus, dacă ai un sistem audio bun acasă chiar se aude diferența.
Olympus Mons este o trupă care a luat prin surprindere lumea metalului underground când a apărut, a câștigat marele premiu la Posada Rock și are la activ un album, Healer, pe care eu îl recomand absolut oricui ascultă doom/death metal. În genul acesta, deja saturat de proiecte muzicale foarte bune, este dificil să scoți ceva bun și trupa aceasta chiar a reușit. Pe scena din Quantic au cântat tot albumul, lucru pe care l-am găsit ca fiind foarte potrivit, dar în aceeași măsură greu de realizat. Totuși, lor le-a reușit, fiecare piesă a sunat bine, nu au fost probleme tehnice și chiar dacă la început era doar o mână de oameni în sală trupa a cântat ca pentru 1000. Între timp s-a mai strâns lumea și nivelul de emoție și de energie a fost până la tavan înspre finalul concertului.
Clouds este o trupă cu mulți ani în spate, cu albume care se regăsesc în colecția oricărui pasionat de doom metal sau în general de metalul melodic cu o tentă melancolică, depresivă. Îmi place la ei faptul că se ocupă mult de estetică, de felul în care apar pe scenă, de felul în care arată albumele, copertele și au o identitate a lor, care chiar dacă nu are cum să fie 100% originală totuși are ceva personal. Chiar și scena era amenajată cu două sculpturi care cred că reprezentau copaci sau ramuri, care mi s-au părut nu doar frumoase estetic, dar și potrivite pentru atmosfera pe care o creează trupa. Lansarea albumului a însemnat pentru ei primul concert din 2019 încoace și s-au scuzat pentru faptul că sunt „ruginiți”, dar nu păreau. A fost, de asemenea, o experiență mai intensă și pentru că a fost o atmosferă intimă și una dintre piesele cântate, A Father's Death, de pe albumul Durere, a fost dedicată celor care au murit de covid. Au cântat piese de pe mai multe albume, dar mai ales de pe cel tocmai lansat. Întregul concert a fost unul marcat de astfel de momente grave, dar în întuneric se ascunde mereu și o lumină și aceasta este în legătura profundă dintre noi cei din public și trupele de pe scenă care continuă să facă muzică chiar și în vremuri mai grele.