Cronică de concert Batuskha în Quantic, 12 septembrie 2018

Miercuri seară a avut loc un eveniment ieșit din comun în Quantic, clubul care în ultima vreme găzduiește unele dintre cele mai importante concerte din ultima vreme. Este vorba despre show-ul deosebit al trupei poloneze Batushka, care se află pentru a treia oară în România. Este o trupă care deși are doar un singur album până acum, Litourgiya, scos în 2005, a câștigat deja un număr impresionant de fani, are concerte în cadrul celor mai mari festivaluri din lume și în general se bucură de recenzii și păreri pozitive în întreaga lume. Unul dintre motivele pentru care se întâmplă acest lucru este faptul că ei îmbină muzica black metal cu liturghia și cântece de rit ortodoxe, pe care le cântă în limba rusă. Se pare că această combinație, la care nu s-a gândit nimeni până acum, a fost cheia câștigătoare, fiindcă aseară, clubul Quantic era aproape neîncăpător pentru publicul venit la concert. În deschidere au fost trupele Váthos, Martyrium și W.E.B. Din păcate concertul a început cu aproximativ 40 de minute mai târziu decât era preconizat.

Seara a început cu Váthos, o trupă de post black metal din București, una dintre cele mai plăcute surprize ale undergroundului românesc Cei care cred că în România nu se ține pasul cu muzica din afară și că metalul e în cădere, ar trebi să asculte această trupă tânără. Faptul că a fost cooptată pentru a cânta în deschiderea unei trupe precum Batuskha spune ceva despre importanța ei. A avut un show melancolic, dar destul de incitant și mi-a lăsat o impresie foarte bună și live.

Maryrium este o trupă din Malta, care a mai fost prezentă în România și s-a bucurat de o primire călduroasă din partea publicului de fiecare dată. Cântă un melodic black metal de calitate, cu o vocea feminină care are un growl cu totul deosebit. În ultimii ani rareori am văzut o femeie dintr-o trupă de metal extrem cu o voce atât de naturală, fără să pară că depune un efort deosebit. Au avut un show extrem de energic și de intens, fără prea multe cuvinte între piese, doar muzică și atmosferă.

Au urmat grecii de la W.E.B., care cântă un dark metal, sau o combinație de black și death de mare efect. Faptul că au fost cooptați pentru acest turneu este un plus pentru că într-adevăr pe scenă sunt foarte buni, dinamici și vocea feminină care o acompaniază pe cea masculină este un mare plus. Un farmec deosebit pieselor îl dau refrenele, care par mai degrabă incantații scurte și fiind cântate cu o vocea mai apropiată de cea normală pot fi ușor preluate de către public. M-a impresionat în mod deosebit toboșarul lor, care mi s-a părut pur și simplu fantastic. Au avut un show reușit, cu un public pregătit pentru Batuskha.

Despre Batuskha nu se știu foarte multe lucruri. Au apărut aproape de nicăieri cu un album care se numește Litourgiya, compus din 8 piese care poartă titlul Yekteniya, de inspirație ortodoxă. În românește, Yekteniya ar însemna Litanie, o rugăciune cântată, care se rostește în timpul slujbelor. Tot imaginarul trupei este unul de inspirație religioasă, inclusiv showul lor este o punere în scenă blasfematoare a unei liturghii. Scena este amenajată ca un amvon ortodox, cu o mare catapeteasma, sfeșnice cu lumânări și alte elemente care parodiază o biserică. Inclusiv membrii trupei, opt la număr, sunt îmbrăcați în schit monahi, cu măști pe față. Fiecare dintre ei parodiază un sfânt ortodox. Au tămâiat, au stropit cu apă „sfințită, exact ca la o liturghie normală, doar că nu e.

Aparențele înșală, nu este nimic religios sau ortodox la ei, doar o imagine care probabil li s-a părut foarte atractivă, fiindcă ortodoxia este atractivă și întreaga slujbă este deosebită. În plus, se știe că muzica black metal și ortodoxia nu se înțeleg prea bine și e un plus mare de imagine să le aduci laolaltă. Nu zic, muzica lor este de calitate, felul în care au îmbinat două lumi aparent incompatibile este de admirat, însă mulți s-au simțit deranjați de showul lor, care este o mare blasfemie, și chiar au plecat. De altfel, este impropriu spus show, fiindcă este foarte static, încărcat însă de imitații după ritualul ortodox. Este de admirat curajul lor și faptul că muzica pe care o fac sună bine, iar pe scenă sunt o apariție cel puțin inedită și muzica lor sună la fel de curat ca pe disc.