Cronica de concert Asphyx, 26 aprilie 2012, The Silver Church

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 30 Aprilie 2012

Era și timpul ca o trupă mare și cunoscută precum Asphyx să vină și în România. După ce mai toate trupele din vechea gașcă de death metal au trecut pe aici, fanii așteptau ca și trupa lui Martin van Drunen, cunoscut și pentru activitatea sa în Pestilence (pe primele două albume) să poposească pe tărâmurile mioritice ( cum sună asta, tărâmuri mioritice, foarte aiurea ). În plin turneu de promovare a noului album Deathammer, din plin gustat de fanii din toată lumea, deja se vorbește despre el ca despre albumul anului în materie de death metal și nu numai, Asphyx au venit și la București, însoțiți de trei trupe, mai mici, Casus, Daemonicus și Christ Agony.

Casus din Germania nu prea m-au impresionat, să fiu sincer mă așteptam la ceva mai bun când au intrat pe scenă. În schimba am primit o doză de death metal fără nimic spectaculos, ok interpretat, dar fără vreun solo sau riff memorabil. Și nici vocea nu m-a dat pe spate. Drummerul și-a făcut cel mai bine treaba. Poate e doar părerea mea, dar din câte am văzut, nici reacțiile celor prezenți nu au fost super entuziaste.

Deamonicus din Suedia au fost și mai puțin interesanți. Au încercat să adopte un outfit metal, cu tricouri rupte și pantaloni negri, dar mie mi s-au părut comici. Și nici blackened death metalul lor nu prea mi-a spus nimic. Au încercat, dar nu m-au dat pe spate. Au aruncat cu cd-uri în sală, lucru drăguț de altfel. Poate sunt eu răutăcios, dar nu m-aș mai duce la un concert de-al lor.

Christ Agony (or fi fani Mel Gibson? )în schimb a fost prima trupă a serii care mi-a plăcut. Trupele din Polonia au ceva special. Cand asculti Behemoth, Vader sau Hate simți că pe lângă doza de metal clasic mai primești ceva, un ingredient secret care dă savoare. Cei doi vocali și-au făcut treaba cu mare pasiune și rangul de brutalitate a crescut cu fiecare piesă. Fanii au reacționat bine, s-a lăsat cu headbang și un mini pogo. Cu siguranță o să-i mai ascult.

...și după un soundcheck riguros, cu un Martin van Drunen, amuzat și amuzant, care tot dădea indicații de pe scenă în limba sa maternă, trupa Asphyx a intrat pe scenă, dar prima piesă nu a fost cântată până la capăt, așa cum fusesem avertizați, ci a făcut parte tot din check. Au început cu piese de pe albumele vechi și fanii au reacționat cât se poate de bine. După vreo 4 piese s-a încins un ditamai pogo-ul combinat cu moshpitt și cu crowd-diving. Oameni săreau de pe scenă și trupa cânta. Din păcate unii s-au accidentat, dar din vina prostiei lor, toata lumea știe că nu sari de pe scenă dacă nu are cine te prinde.

Trupa a continuat cu piese din diferite perioade, inclusiv de pe ultimul album, care se pare că a fost ascultat de majoritatea celor prezenți la concert. Nu au lipsit clasicele Minefield sau Vermin, la care publicul a reacționat spectaculos. Se vede când o trupă cântă cu plăcere sau când o face așa de florile mărului și publicul reacționează pe măsură. Dar chiar dacă au deja o vârstă Martin&co au dat tot ce au mai bun. Martin chiar spunea la un moment dat că nu contează că ar putea să fie tatăl a jumate din cei prezenți, el tot o să cânte 2 ore. Și așa a fost. Un concert cu adevărat bun! Spiritul death metal al anilor 90 a fost reînviat pe o scenă din București.

Keep on rocking!

Setlist: