Cronică de concert Godsmack, P.O.D. & Drowning Pool, Hala Laminor 24 martie 2025

Sub egida - Fire Club #WhereWeAllGrewUp, concept creat și susțint de cei de la Metalhead, a aut loc aseară, la Hala Laminor din Pantelimon, București, un concert care a adus laolaltă câteva mii de oameni dornici să vadă live trei dintre trupele cu care cu toții am crescut. Totuși, nu credeam că o să prind ziua în care o să văd în aceeași seară, în București, trei dintre trupele care m-au făcut să îndrăgesc muzica rock/metal. Ca adolescent am inceput prin a asculta nu metal și era încă perioada când la televizor, pe M.T.V. mai ales, se dădeau trupele pe care am avut ocazia să le văd live: Drowning Pool, P.O.D. și Godsmack. Toată ziua fredonam piesele lor și cred că o parte din ceea ce sunt, ce gândesc, ce îmi place și este și datorită acestei muzici cu care încă mă mai identific într-o oarecare măsură. Evident, gusturile mele s-au mai schimbat, s-au mai diversificat și au trecut ani de când nu am mai ascultat zi de zi aceste trupe, dar bucuria de a le vedea live a fost foarte mare. Probabil la 18 ani ar fi fost mai bine, dar niciodată nu e prea târziu, de asta sunt sigur.

Aveam o oarecare teamă că nu se va auzi bine, lucru care s-a mai întâmplat în trecut la alte concerte, dar de data aceasta sunetul a fost cel puțin decent, mai ales la trupa serii. Din spate, de unde am fost eu, s-a auzit oarecum ok la primele trupe și bine la ultima, dar de văzut mai greu, ceea ce e de înțeles. Se pare că organizatorii au făcut eforturi de data aceasta și se vede. Înțeleg că trupele au venit și cu merchandise, dar eu l-am căutat, însă nu l-am găsit. Destul de ciudat, de obicei la un concert așa de mare trupele vin cu multe obiecte și haine. Poate o fi fost doar la zona A, ceea ce ar fi absurd, însă cert este că eu nu am descoperit unde a fost standul. Înțeleg că el a existat totuși, undeva lângă bar și a avut mai ales tricouri, dar prețurile au fost prohibitive.

Pe cei de la Drowning Pool nu i-am mai ascultat de ceva vreme și sincer nu am fost vreodată un mare fan, chiar dacă albumele vechi mi-au plăcut destul de mult, însă am fost plăcut surprins de concertul lor. Se vede că oamenii știu să facă show, să atragă publicul, să se facă plăcuți de către cei prezenți. Chiar dacă au cântat doar o jumătate de oră, piesele lor au ajuns unde trebuie și am văzut destui oameni care știau piesele lor cap-coadă și le-au cântat împreună cu trupa. Este foarte bine că totuși au cântat piesele mai vechi, cele pe care le știa lumea mai bine și au terminat cu marele lor hit, piesa Bodies, pe care cred că o știu și cei care în mod curent cu ascultă rock. A fost un bun start, dar mă așteptam să fie mult mai brutali și să pună mai mult publicul în mișcare. Trupa a intrat pe melodia celor de la KISS, I Was Made for Lovin' You, apoi a avut un setlist scurt, dar bun.
Drowning Pool setlist :

1. Sinner
2. Feel Like I Do
3. Step Up
4. 37 Stitches
5. Tear Away
6. Bodies

La P.O.D. lucrurile s-au schimbat destul de mult. Trupa a intrat în forță și timp de 45 de minute nu a coborât deloc ștacheta și a menținut un ritm constant și brutal. Rockerii creștini se prezintă foarte bine la primul lor concert în țara noastră și acum visez la un concert de club, cu ei cap de afiș, lucru pe care poate organizatorii de evenimente îl vor lua în considerare, fiindcă sunt sigur că public ar exista pentru ei. Cine a crescut cu ei, nu are cum să nu vină la concert, mai ales că trupa încă este în forță, după 33 de ani pe scenă. Chiar dacă nu mai au 20 de ani, cei de la P.OD. au rupt aseară, au cântat foarte brutal și au și comunicat cu publicul. Chiar dacă au avut mai puțin de o oră, americanii au cântat 10 piese, pe care le-au ales pe sprânceană, combinând vechile melodii, cele pe care le aștepta lumea, cu cele mai noi, de pe cel mai nou album, Veritas, din 2024, cel de-al unsprezecelea album din cariera lor.

Trupa a început cu Boom și a terminat cu Alive, dar pentru mine momentul suprem a fost piesa Youth of the Nation, pe care am trăit-o efectiv și mi-a proudus scântei de curent electric pe șira spinării. Știu că este cea mai cunoscută piesă a lor, dar pentru mine este mai mult decât o melodie celebră, este o amintire a unei singuratice, în care muzica a fost una dintre salvările mele. Așadar, pentru mine cel de atunci și pentru mine cel de acum, când simgurătatea este în continuare prezentă, piesa a venit ca un balsam, de fapt tot concertul a fost așa. Sper să revăd P.O.D. cât mai curând.

Setlist P.O.D. :

1. Boom
2. Satellite
3. Murdered Love
4. Drop
5. I Got That
6. I Won't Bow Down
7. Youth of the Nation
8. Southtown
9. Afraid to Die
10. Alive

Godsmack este o trupă care m-a prins pentru o vreme, apoi ani întregi nu am mai ascultat-o și a devenit doar o trupă pe care așteptam să o văd live, dar pe care nu o mai ascultam acasă. Totuși, de fiecare dată când a fost la noi am reușit să o ratez și anul acesta am făcut tot posibilul să ajung, lucru care s-a și întâmplat, din fericire. Este genul de trupă care la un moment dat mi se pare că nu a mai evoluat muzical, care s-a dus înspre partea socială, mai ales din 2019, când Sully Erna a fondat The Scars Foundation, care a început cu melodia Under Your Scars de pe albumul When Legends Rise din 2018. Fundația se ocupă de sprijinul celor care suferă de depresie și a gânduri suicidare. Erna spunea aseară că este cel mai bun lucru în care s-a implicat în toată viața lui. Așadar, pe lângă muzică, am avut parte și de o lecție de umanitate. Tot momentul de dinaintea și de după cântarea piesei a fost unul emoționant, fiind și un omagiu muzicienilor pe care i-am pierdut, pe unii prin suicid, pe alții prin abuzuri de tot fellul, dar care ne-au scris și ne scriu soundtrack-ul vieții noastre, după cum s-a exprimat frontmanul formației Godsmack.

Concertul în sine a fost unul structurat pe mai multe momente, a fost un spectacol în sine, cu proiecții de imagini de tot felul pe un ecran imens în spate și cu prezentarea albumului de pe care este extrasă piesa înainte de fi cântată. Mi s-a părut un lucru inedit, dar mi-a creat o idee mai bună despre cât de atent își organizează americanii concertele. Înainte ca ei să intre pe scenă a fost un mic filmuleț cu unul dintre membrii Beastie Boys, Mix Master Mike, care a mixat niște piese cunoscute și apoi i-am putut vedea pe cei de la Godsmack cum intră pe scenă. Un moment asemănător a mai fost înspre finalul concertului, când a existat un moment în care Sully Erna și Will Hunt, toboșarul de turneu, au cântat amândoi la două seturi de tobe diferite, Erna inițial cu palmele, apoi cu bețe și apoi a urmat un moment în care au cântat, împreună cu toată trupa, bucăți din piese celebre.

Un alt moment frumos al serii a fost acela când Erna ne-a povestit despre începuturile trupei, despre cum a hotărât să renunțe la tobe și a început să cânte la chitară și cu vocea și a început să scrie piesele care au intrat pe primul album al trupei. El și-a adus pe scenă prima chitara pe care a cumpărat-o cu 40 de dolari în 1988 și pe care tehnicianul său a reușit să o facă să funcționeze cât să poată cânta cu ea și chiar a cântat prima piesă Godsmack, Keep away. Un alt moment a fost când a chemat mai mulți copii pe scenă înainte, chiar înainte de bis, și ne-a zis say hello to the future of rock and roll. Așadar, trupa a combinat muzica foarte bine cântată cu alte elemente și a ieșit ceva cu adevărat bun. Înțeleg acum de ce este totuși o trupă rock mare și da, chiar merită văzută live, e cu totul altă expriență față de albume. Cum zicea Erna la un moment dat, oricât de bun și de avansat ar deveni A.I.-ul, nu va putea niciodată să reproducă energia magică a unui eveniment live. Și chiar așa este, iar cea s-a întâmplat aseară stă drept mărturie.

Setlist Godsmack :

1. Surrender
2. You and I
3. When Legends Rise
4. 1000hp
5. Cryin' Like a Bitch!!
6. Speak
7. Straight Out of Line
8. Awake
9. Keep Away
10. Voodoo
11. Batalla de los tambores
12. Whatever

Encore :

1. Under Your Scars
2. Bulletproof
3. I Stand Alone