De fiecare dată când ajung la Sibiu pentru ARTmania, am senzația că intru într-un fel de buclă a timpului, în care anii se adună ca un palmares personal de momente muzicale. Și totuși, deși știi la ce să te aștepți – Piața Mare, prietenii, trupele bune – ceva reușește mereu să te surprindă. Anul acesta am avut două zile de festival, dar cu suficiente emoții cât să-mi rămână în minte mult mai mult. Prietenii noștri au fost acolo cu noi. ARTmania e, cumva, și un punct de întâlnire. Oameni pe care nu i-ai mai văzut de mult timp, zâmbete recunoscute în mulțime, glume reluate de unde au fost lăsate anul trecut.
Ziua 1 – Vestige, Sylvaine și Dream Theater
Festivalul a început vineri cu Vestige, o trupă tânără de post-metalcore din Franța, dar cu o energie sinceră care a funcționat bine ca deschidere. Primul lor album a fost lansat în 2024 prin casa de discuri Season of Mist, intitulat Janis. Muzica lor te plimbă printr-o atmosferă de shoegaze cu texturi melodice dar și pasaje intense.A urmat Sylvaine, și aici recunosc că m-am lăsat prinsă complet în atmosfera eterică creată de vocea ei. Nu e ușor să creezi liniște și intensitate în același timp într-o piață mare și plină de mișcare, dar ea a reușit. Muzica Sylvainei e un fel de vis lucid – te ține între lumi, cu rădăcini în post-black și ramuri întinse spre shoegaze și atmosferic, cu pasaje vocale intense de black metal. Artista are o privire pătrunzătoare, iar vocea sa deosebită îmbină cu pricepere și pasajele inspirate din folk-ul nordic. Mixul poate nu a fost cel mai potrivit, fiind ușor aglomerat pe alocuri, însă artista ne-a câștigat inimile cu desăvârșire.
Seara a continuat cu un moment așteptat de mulți: Dream Theater în formulă completă, originală, cu Mike Portnoy revenit oficial în trupă. A fost un show cu dublă încărcătură – atât muzicală, cât și simbolică. În 2025, trupa marchează 40 de ani de activitate, iar acest concert de la ARTmania a fost o adevărată sărbătoare a unei cariere impresionante. Au inclus în setlist piesa The Spirit Carries On, și au dedicat-o recent decedatului Ozzy Osbourne, un omagiu care a atins publicul. Și, așa cum ne-au obișnuit, totul a fost impecabil din punct de vedere tehnic, fără artificii inutile. Doar muzică, pură și intensă.
Galerie foto
Ziua 2 – Eihwar, Sivert Høyem și Extreme
Ziua de sâmbătă a început cu o căldură greu de descris. Ne-am adăpostit pe la umbră, am băut multă apă și ne-am bucurat că accesul a fost din nou fără cozi, fără stres.
Eihwar a deschis seara cu un show ritualic, energic, aproape tribal. E genul de trupă care se simte mai mult decât se ascultă. Nu e muzică pe care s-o ai pe fundal, e muzică pe care o simți în piept, în ritmul tobelor. După concert, artiștii s-au întâlnit cu fanii la zona de merch, unde au facut poze și au dat autografe.
Dar totul a fost doar preludiul momentului care m-a făcut să vin la ARTmania în acest an: Sivert Høyem. Îl văzusem în 2019 la ARTmania cu Madrugada, când ne-a cucerit pe deplin. Nu știu cum reușește, dar are darul acela rar de a transforma o piață întreagă într-o cameră tăcută, în care fiecare ascultă cu respirația tăiată. Vocea lui a fost impecabilă – gravă, caldă, pătrunzătoare. Am simțit că toate cuvintele pe care le-a rostit ne erau adresate personal. Și el a ținut să-i dedice o melodie lui Ozzy Osbourne, cu o emoție vizibilă: Look Away Lucifer. Artistul ne-a promis că va reveni cât de curând la noi în țară, cu propriul său concert. Pentru mine, a fost cel mai frumos moment al festivalului – și probabil unul dintre cele mai emoționante din toate edițiile la care am fost.
A urmat Extreme, trupa americană care a închis seara și festivalul. Ploua deja serios după a doua piesă, dar publicul a rămas pe loc. Ploaia avea chiar ceva cinematografic – umbrele în lumină, aburul ieșind din mulțime, rifuri care sfâșiau aerul umed. Faimosul Nuno Bettencourt ne-a oferit o adevărată lecție de muzică cu stilul său impecabil. Un moment special a fost și faptul că solistul trupei, Gary Cherone, și-a serbat ziua de naștere chiar pe scena de la Sibiu. Publicul i-a cântat La mulți ani într-un cor spontan, iar trupa a răspuns cu și mai multă energie. Au cântat cu chef, cu bucurie, și au fost un final energic pentru două zile intense. A fost o seară care a început sub soare și s-a încheiat sub ploaie, dar cu zâmbete și aplauze.
Galerie foto
Accesul la festival s-a făcut rapid, securitatea a fost discretă, cu un vibe general bun. Au fost mai puține opțiuni de mâncare decât în alți ani, dar asta nu a stricat prea mult din experiență. Lipsa activităților conexe s-a simțit un pic. A fost un ARTmania axat exclusiv pe muzică – și poate că asta a fost intenția. Merch oficial a existat (și arăta foarte bine), iar trupele și-au adus și ele produsele proprii.
ARTmania 2025 a fost o ediție sinceră, și poate exact asta o face specială. Reîntâlnirea cu prieteni dragi și o ploaie care a venit fix când trebuia au completat două seri de concerte speciale. Am plecat de la Sibiu cu inima plină și cu mintea învăluită în vocea lui Sivert.
Galeriile foto realizate de Anca surprind perfect esența fiecărei trupe și energia celor două seri de festival.
