Timp de 6 luni am visat cu ochii deschisi la concertul asta, nu mai zic de cat timp mi l-am dorit fiindca numarul anilor este aproape echivalent cu varsta mea. Cu o seara inaintea concertului am fost in Fire la un tribut AC/DC (si proiectia DVD-ului No Bull) si am intrat intr-o stare de agitatie si entuziasm cum rar am mai avut pana acum.
Mi-a fost imposibil in ziua de 16 mai sa ma concentrez la orice altceva decat la faptul ca urma sa vad niste legende pe scena din Bucuresti. Am plecat devreme de acasa, nu aveam stare deloc si in jur de ora 16:00 deja eram in jumatatea stanga a Golden Circle-ului separat de scena cea lunga.
Organizarea a fost in general buna (eu nu am stat la coada la jetoane/bautura si nici la budele ecologice), controlul parea destul de amanuntit la intrare dar la mine in geanta nu s-a uitat nimeni si nici nu mi s-a parut ca ne-au inghesuit ca pe oi in tarcul auriu (aveam eu o frica legat de lucrul asta, biletele fiind suplimentate cu inca 1.000).
Din pacate am si 2 regrete legate de acest concert (vi le spun acum ca sa trecem dup-aia la treburi serioase): pretul piperat al cornitelor oficiale si faptul ca va mai trece multa apa pe Dambovita pana lumea se va comporta civilizat la un concert rock.
Chiar inainte de ora stabilita in program, cei de la Down au urcat pe scena din Piata Constitutiei dar din pacate au fost a sabotatia destul de mult de sunet. Era de asteptat ca trupele din deschidere sa aiba un volum mai mic la sunet dar la Down chiar mi-a parut rau, a fost macel sonor. Abia se auzea partea instrumentala si oricat s-a chinuit Anselmo sa faca show, publicul a reactionat mult prea putin zgomotos.
Am auzit N.O.D., Lifer (dedicata lui Dimebag), New Orleans is a dying whore, Stone the crow si alte piese Down care suna mult mai putin agresiv fata de Pantera. O sa-l stimez vesnic pe Anselmo pentru perioada Pantera dar cu Down nu mai este acelasi lucru...
Au urmat ai nostri Irisi, ce au pregatit mai multe piese vechi special pentru acest concert. Cu emotie in glas, Cristi Minculescu a tinut sa mentioneze ca sunt onorati de faptul ca deschid concertul AC/DC si a multumit fanilor pentru sustinerea pe care le-au acordat-o mereu (dar mai ales anul trecut). Eu m-am bucurat sa ii vad (prima data pentru mine de la operatia lui Cristi) si m-a surprins placut alegerea playlistului. Sunt 100% convinsa ca Iris au dat tot ce au avut mai bun in acest concert si desi nici la ei sunetul nu a fost la o volum foarte inalt publicul a fost mult mai receptiv.
In Golden Circle s-au cantat la unison "Pamantul il cuprind" , "Pe ape" , "Somn bizar" , "Lady in black" , "Strada ta" etc. Mi-a placut ca Anselmo a iesit din backstage si a venit sa dea mana cu Cristi Minculescu, fiind probabil impresionat de faptul ca Iris au reusit sa-i faca sa cante pe toti cei prezenti.
La ora stabilita, intr-o frenezie generala a inceput intro-ul si proiectia trenului rock'n'roll pe monitoare. Deodata parca asistam la un alt concert!!! Multimea a explodat si in cateva zeci de secunde in fata noastra au aparut cei de la AC/DC, toata lumea a inceput sa topaie si sa aclame.
Imediat dupa piesa Rock'n'roll train, Brian Johnson a salutat publicul si parea vizibil bucuros ca se afla in "vizita" la noi. E incredibil ce pofta de cantat si bucurie au inca AC/DC dupa aproape 40 de ani de cariera!
Au urmat Hell ain't a bad place to be, Back in black (cand publicul a explodat din nou), Dirty deeds done dirty cheap. Energia care se simtea de pe scena cuprinsese fiecare participant la show. Shot down in flames, apoi lovitura de tunet si piesa ce da numele ultimului album au continuat petrecerea rock'n'roll. M-a uimit Brian Johnson cu forma exceptionala in care s-a prezentat, asta pe langa Angus la care ma asteptam sa fie "in priza" tot concertul.
La "The Jack" sunt filmate domnisoarele din public iar apoi Angus isi incepe celebrul numar de striptease ce se termina cu el arandu-ne boxerii pe care are inscriptionat cu litere de foc AC/DC (nici un steag al Romaniei din pacate..).
Clopotul coboara si Brian oficiaza ceremonia, toata lumea stie ca urmeaza Hells bells!!! Shoot to thrill, War Machine (cu noi proiectii pe monitoare, btw mie mi s-au parut destul de mici aceste monitoare), High Voltage si o noua agitatie generala la You shook me all night long. Indeed, AC/DC shook the hell out of us all!!!
Bomba T.N.T. explodeaza si Brian ne anunta ca au si o invitata speciala ce-si face aparitia calare pe locomotiva cu cornite...bineinteles ca este vorba de Rosie!! Urmeaza Let there be rock si solo-ul de mai bine de 10 minute al lui Angus care lasa intreaga audienta fara drept de apel. Cum atingea Angus chitara publicul rabufnea in urale! Demential :D.
Bisul, asa cum era de asteptat: ni se "arata" Highway to hell-ul pe care-l urmam constiinciosi aplaudand si topaind frenetic!! AC/DC ne saluta la final pe toti cei prezenti, ultima piesa fiind insotita de zgomotul facut de tunurile indreptate catre Casa Poporului. For those about to rock...FIRE! Artificiile de la sfarsit au incununat o seara minunata pentru rockerii din Romania.
Stim ca s-a terminat si totusi nu am mai pleca din Piata Constitutiei..sunt fericita ca am reusit sa vad un astfel de show si va spun cu mana pe inima ca MERITA.
Le multumesc organizatorilor pentru privilegiul de a vedea AC/DC live, le multumesc celor de la AC/DC pentru muzica si spectacol si va sfatuiesc sa nu ratati nici o ocazie de a ii vedea pe australieni.
Long live rock'n'roll!
Cateva poze puteti vedea aici: news/ACDC+la+Bucuresti+-+cel+mai+mare+show+din+Romania-1002.html
