Ca prin vis: Dream Theater in Bucuresti, Romexpo, 28 iulie 2014

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 29 Iulie 2014

Sfârșitul lunii iulie a adus cu sine și unul din cele mai așteptate concerte ale verii: Dream Theater în București - eveniment care face parte dintr-un turneu mai amplu: An evening with Dream Theater - Along for the Ride Tour 2014 - una din cele mai bune trupe de metal progresiv din toate timpurile, o adevărată trupă cult, cu fani împătimiți în toată lumea, care se întoarce în România după 12 ani, dar fără Mike Portnoy, care a părsit trupa acum ceva vreme. O pierdere a plecării lui e faptul că, pe lângă tobe, se pricepea și la backing vocals. În locul lui a venit un alt Mike, Mike Mangini, care după părerea noastră este la fel de bun, poate chiar mai bun, atât pe albume - Dream Theater, albumul din 2013, care poate însemna o nouă eră, dar și o întoarcere la origini, fiind un album apreciat și bine lucrat - dar și live. În cele trei ore cât a ținut concertul, organizat la Romexpo de către Phoenix Entertainment, Mike a rupt tobele, și alături de John Petrucci (chitară), James LaBrie (voce), John Ro Myung (bass) și Jordan Rudess (clape) a arătat Bucureștiului cum se cântă metal progresiv cu artă și cum se transmite emoție de pe scenă în public.

Nicio trupă nu a cântat în deschidere, nu pentru că nu ar fi fost trupe destul de bune, ci pentru că Dream Theater a vrut să ofere o experiență unică, neperturbată de nimic altceva. Și noi credem că a reușit. Pe la ora 18.00 lumea a început să se strângă, iar la ora 20.00 când a început, cu precizie uimitoare, concertul, venise deja multă lume. Nu a fost atât de multă ca la un concert Rammstein de exemplu, dar trebuie să ținem cont de faptul că muzica trupei nu se adresează chiar tuturor. Piesele lungi, cu dese ruperi de ritm și cu versuri care cresc apoi în mintea ta au nevoie de o anumită stare pentru a se dezvolta și pentru a se dezvălui. Dar oamenii care au organ pentru muzica complexă au apreciat showul de aseară, care a fost susținut și de filmulețe și proiecții extrem de bine gândite (cel mai mult ne-a plăcut Nightmare Cinema, un mic filmuleț animat, care îi arată pe membrii trupei într-un quest cu dragoni, slot machines și diamante), care au întregit atmosfera. După o oră și jumătate au avut o pauză de 15 minute după care au reintrat pe scenă în forță și au continuat până la ora 23.00, chiar cu puțin timp înainte de a începe ploaia.

Interesant este că la concert am văzut oameni de toate vârstele, mullți rockeri trecuți de prima tinerețe, așa cum ne-am și așteptat, oameni care au crescut cu trupa, care erau tinerei când scoteau ei primele albume, dar și mulți puști, noua geneație, generația selfie, mulți dintre ei liceeni ce știau bine piesele, lucru care nu poate decât să ne bucure, fiindcă ni se dovedește că totuși generața tânără știe încă să aprecieze o muzică de calitate și nu toți ascultă doar ce li se bagă pe gât la radio și T.V.

Dream Theater este o trupă care se cere integrată în mintea ta de ascultător, iar cinci oameni care urcă pe o scenă și reușesc să țină aproape mii de alți oameni timp de trei ore nu e chiar ceva la ordinea zilei. Este adevărat, cam cu jumătate de oră înainte de terminarea concertului o parte din oameni a început să plece, poate și pentru că era luni și a doua zi avea muncă, însă cei mai mulți au rămas și au cântat cu trupa până la final. Poate că totuși locația nu a fost chiar cea mai potrivită, ar fi fost mai potrivită una mai mică, fiindcă odată ce oamenii au început să plece rămânea un gol, și în plus, o astfel de trupă creează intimitate și îi apropie de oameni, de aceea o locație mai intimă ar fi fost mai bună. Vocea lui LaBrie te unge pe suflet, clapele lui Rudess îți dau fiori, bassul lui Myung îți face inima să bată în ritm de metal, tobele lui Mangini îți rup capul, iar chitara lui Petrucci îți pune sângele in mișcare. Dar s-a dovedit că și Romexpo a fost o locație bună, organizarea a fost excelentă, nu au fost probleme, nici tehnice, nici de altă natură și una peste alta a fost un concert foarte reușit, unul din concertele de top ale verii.

Setlist:

Part I