Noul album al formației bucureștene Between Colors, Simulacrum, va fi lansat pe 11 noiembrie, în clubul Quantic. Albumul apare la un an de debutul trupei, M.A.D., un album care mi-a plăcut destul de mult și despre care am scris la data apariției. Cei doi băieți și cele două fete, încă foarte tineri, cu toții au undeva la douăzeci și ceva de ani, au compus un album mult mai matur și mult mai articulat decât primul. Dacă M.A.D. era un album eclictic, care trecea de la un stil la altul și avea ca temă comună nebunia în toate formele sale, mizeria, halucinațiile și alte delicii de acest gen, Simulacrum este un album aproape conceptual, mult mai așezat și mai închegat. Tema albumului, care conține doar cinci piese, este viitorul, tehnologia care ne guvernează viața, intrarea în matrix, în simulacru.
Se simte evoluția, trupa este mai sigură pe ea, experimentează mai puțin și merge la sigur. Nici de data aceasta stilul nu este unul clasic, simplu, ci mai mult un melanj de metal modern, metalcore, djent, industrial și chiar dubstep sau electronic, cu introuri pe care putem auzi sampleuri de prin filme (sau așa pare). Ceea ce contează nu este neapăarat stilul, ci mai ales maturitatea cu care trupa combină influențele și scoate ceva care nu doar că sună catchy, dar este și profesionist. Nici nu pare că este o trupă tânără, aflată la al doilea album, ci una cu ani de experiență în spate și care a trecut prin multe schimbări.
Albumul se deschide cu piesa omonimă, și cea mai catchy de pe noul material, la care au și filmat un lyric video. După câteva ascultări m-am trezit fredonând prin birou și în minte în metrou. Ceea ce e bine, fiindcă oricum voiam să scap de un refren tâmpit care nu-mi dădea pace. Artificial Voice, Garden of Steel, Atoms of Greed și The Decadent party nu fac decât să continue o poveste sci/fi, aruncă o privire în viitor și creează o atmosferă terifiantă, dar extrem de caldă în același timp.
Vocea Cristinei, bună și pe primul album, este aici mult mai bine pusă în valoare. Pasajele clean sunt duse aproape de operă - de voce operatică - iar growlul este mult mai articulat și mai adânc. Chitara lui Dan scoate riffuri mitraliate și bassul lui Rachel zguduie. Tobele, la care Mihai bate de parcă ar năvăli turcii, se aud mult mai bine decât pe primul album și toate instrumentele se potrivesc foarte bine și nimic nu pare nelalocul lui, nicuiun sunet.
Este un album care se cere reascultat și odată ce s-a terminat îi mai dai o dată play și tot așa. Dacă se întâmplă acest lucru, atunci trupa și-a făcut treaba. Simulacrum nu este vreo piatră de temelie și cu siguranță trupa mai are de evoluat și de perfecționat, dar pentru moment pot spune că, pe „felia” lor, sunt probabil cea mai bună trupă românească actuală și acest nou album va marca un moment important în cariera lor. Păcat că este atât de scurt!
Tracklist:
1. Simulacrum
2. Artificial Voice
3. Garden of Steel
4. Atoms of Greed
5. The Decadent Party
Trupă: Between Colors
Album: Simulacrum
Data apariției: 11 noiembrei 2017
