Conform estimarilor organizatorilor, aseara la Zone Arena au fost in jur de 30.000 de oameni la concertul Aerosmith. Publicul pestrit, de toate varstele, s-a adunat foarte devreme la locatie, semn ca nerabdarea era prezenta in sufletele tuturor.
Eu am ajuns la Zone Arena in plin recital Reamonn, am avut curaj sa ma bag in multimea compacta din fata gazonului A si un noroc chior sa dau peste niste prieteni. Reamonn nu sunt my cup of tea dar am putut sa constat cu usurinta ca sunt foarte iubiti in Romania fiind aclamti indelung de fani. Cele mai asteptate au fost piesele "Star", "Tonight" si bineinteles "Supergirl".
Inainte de a incepe concertul Aerosmith ne-am mutat din nou, mai in spate, pentru ca efectiv nu mai aveam aer. De-acolo am urmarit primele 2 piese Aerosmith, "Love in an elevator" si "Back in the saddle". L-am vazut prima data pe Steven Tyler, cu siguranta motorul trupei si omul fara de care eu sunt de parere ca Aerosmith nu ar mai fi Aerosmith.
Incredibila prestatia frontman-ului Aerosmith care efectiv le are pe toate: voce, prezenta scenica, atitudine de rockstar, carisma, placere de a canta, un talent urias si totul in ciuda varstei lui (62 ani).
Dupa primele 2 piese Aerosmith am "migrat" din nou, inspre corturile cu bauturi din stanga scenei. Aici, era un pic mai liber si am decis sa ramanem si sa urmarim concertul pe monitoarele uriase. In sfarsit am vazut si eu ceva fara sa ma ridic tot timpul pe varfuri dar senzatia era diferita. Totodata, din aceasta parte sunetul de pe scena se auzea foarte incet, noi putand sa vorbim la telefon si sa ne auzim cu usurinta.
Show-ul Aerosmith a continuat, la "Pink" publicul s-a manifestat cu adevarat zgomotos, semn ca generatia Mtv era prezenta la locul faptei. Eu m-am bucurat enorm pentru "Living on the edge" una dintre piesele mele preferate!
Trebuie sa te cheme Steven Tyler ca sa poti sa canti 2 piese cum sunt "Crazy" si "Cryin'" una dupa alta si sa sune demential. Jos palaria.
Au urmat "Jaded", "I don't wanna miss a thing" care a facut multe domnisoare din public sa verse cateva lacrimi, "Sweet emotion", o incursiune in muzica blues cu "Baby please don't go" si "Draw the line" dupa care Aerosmith au parasit temporar scena. Bis-ul nu s-a lasat mult asteptat, "Dream on" si "Walk this way" au incheiat o seara minunata.
Si in final, cateva pareri personale despre organizare:
-sunetul mult prea slab in partea stanga a scenei, n-ar mai fi stricat niste boxe in plus;
-la intrare s-a intrat repede;
-la intrare nu ne-au controlat deloc cei de la securitate;
-gazonul A foarte mare, pentru mine acest lucru a fost o invatatura de minte, mi-am jurat sa nu-mi mai iau bilete decat in Golden Circle.
Felicitari celor de la Events pentru organizarea acestui eveniment si eu sper sa am ocazia sa ii revad pe cei de la Aerosmith cat mai curand!
P.S. Multumesc Cris pentru poze!
