Pentru o căutare mai bună, îți sugerăm următoarele: folosește numele trupei xyz și nu trupa xyz, sau numele clubului gen club xyz sau mai bine xyz în loc de clubul xyz, sau xyz și nu cd xyz.
Blestemul uriasei din munti - o noua legenda DBE 3
30 iulie 2011
DonisArt revine cu o nouă legendă din seria celor începute cu multe luni în urmă, din zona și împrejurimile locației unde va fi desfașurat festivalul Dark Bombastic Evening 3, în al treile week-end din luna august.
Blestemul uriașei din munți
Unul dintre cele mai răspândite mituri in Munții Apuseni este cel al uriașilor. Se spune din bătrâni că Decebal a fost de acord să-i lase să trăiască în Apuseni, liniștiți, condiția fiind ca aceștia să-i păzească comorile. Mitul uriașilor părea îngropat o dată cu bătrânii care dispăreau de pe această lume unul după celalalt. El a reînviat în urma unei întâmplări petrecute în zona satului hunedorean Ardeu, cu vreo 30 de ani în urmă.
O seară de vară a anului 1974. La cariera de calcar de lângă Ardeu, toată lumea-și terminase treaba, mai puțin doi bărbați viguroși care continuau să sape la 100 de metri distanță de cariera efectivă, pe coasta dealului pe care este așezată și acum ruina unei cetățui dacice. Unul dintre ei, Aurel Florea (n. 1933): "Am tot dat cu crampu' (tarnacopul - n.r.) pâna când am ajuns la aproape un metru adâncime. Apoi am dat să mai scoatem pamântul cu lopețile. Ne-am văzut de treabă liniștiți când am dat de ceva tare cu lopata. Am crezut c-o fi o oala cu grâu de pe vreme dacilor, ori cu bani, că s-or mai găsit atâtea oale și cioburi pe Dealul Cetățuii. Apoi am curățat pământul cu grijă. N-o mai trecut mult și, în loc să scoatem la suprafață oala, am văzut că era vorba de un craniu de om mare rau de tot, cât un bostan sănătos. Ne-am speriat rău de tot și l-am îngropat la loc, după care am săpat groapa mai încolo, la doi metri." Aurel Florea și colegul său s-au speriat pentru că, în copilărie, au auzit de blestemul uriașilor ce va cădea asupra celor care nu le vor lăsa copilul mort să se odihnească în pace: "Să nu mai aibă hodină în trup și liniște in suflet, cum n-or mai avut cât or trăit mama, tata și frații copilului de uriași, după ce al mai mic dintre ei o murit otrăvit de oameni".
Bătrânii din Ardeu spun că familia de uriași din munții de lângă Ardeu a fost însărcinată de Decebal să păzească un plug de aur în mărime naturală, la care erau legați doi boi, tot din aur, și tot din mărime naturală, piese la care căpetenia dacilor ținea tare mult și pe care le-a ascuns într-o peșteră, a cărei intrare a fost apoi zidită.
Povestea fiind transmisă din tată-n fiu, nescrisă însă niciodată, nu se mai păstrează astăzi prea multe amănunte legate de perioada istorică a întâmplării, ci doar de câteva fapte. Moșnegii spun că, aflând de comoara de sute de kilograme de aur, un grup de flăcăi ce doreau să devină bogați peste noapte s-au încumetat în munți. Și-au luat cu ei săbii, coase, furci și târnăcoape, plus trei căruțe trase de boi, ca să aibă cu ce-și căra înapoi prada. Pestera era păzită, cu rândul, de tatăl și fiul cel mare din familia uriașilor.
În ziua în care grupul de prădători a ajuns în aproapiere de peșteră, de pază era fiul cel mare al uriașilor. Cu mâncare la el, parinții l-au trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat însă să ia cu el și cele trei pâini de care fratele sau avea nevoie ca să se sature. Înfometat, flăcăul uriaș i-ar fi spus celui mic: Rămâi tu aici ca eu ajung mai repede acasă și vin cu pâine destulă ca să mâncăm amândoi. Ceata de prădători a ajuns la gura zidită a peșterii exact în intervalul în care mezinul familiei de uriași era singur. Acesta nu știa de ce și de cine trebuie păzită intrarea în peșteră.
I-a vazut pe omuleți agitându-se cu furcile și săbiile în preajma lui și a crezut că sunt, de fapt, niște jucării. Distrat la culme, mezinul nu a observat cum, mai încolo, o altă parte din ceată a taiat un bou, a indesat în el otravă, dupa care l-a întins în fata lui. Înfometat, micul uriaș n-a stat pe gânduri și s-a înfruptat din mâncarea otrăvită de oameni. Mezinul familiei de uriași a murit la scurt timp. Prădătorii au apucat să spargă o parte din zidul care acoperea intrarea în peșteră, dar după ce au intrat, tavanul s-a prăbușit peste ei. Toți au murit. Căruțele cu boi au rămas afară. Când s-a întors flăcăul uriaș, a rămas mut de durere. A alergat însa pănă acasă și i-a spus mamei sale ce s-a întâmplat cu mezinul.
Uriașa n-a crezut până când nu a ajuns la locul cu pricina. A văzut că cei care i-au omorât copilul au fost înghițiți de pământ, însă, înebunită de durere, a început să răscolească pământul.
Bătrânii din Ardeu povestesc că așa au apăut dealurile sfârtecate din zona și așa a fost scos la lumină calcarul de calitate pe care, de veacuri l-au folosit apoi pentru a face var, îndeletnicirea lor de bază, pâna în urmă cu 20 de ani. Tot așa a apărut și blesemul pe care l-ar fi rostit atunci strigând mama uriașilor, blestem de care s-a temut și Aurel Florea când a găsit și a îngropat la loc craniul copilului de uriaș. Ultima dată când oamenii așezați în apropiere s-au întâlnit cu uriașii ar fi fost cu aproape 200 de ani în urmă, povestește Aurel Florea. "Bunica soției mele, spunea că, mama ei, când era copil, a mers cu părinții la arat sus, pe o culme, aproape de locul în care se spune c-ar fi murit copilul de uriaș. Deodată a venit un uriaș, i-a luat pe toți în brațe, cu tot cu plug și cu boi, și i-a dus înapoi pe vale fără să le facă însă nimic rău. Le-o zis numa' atât: "Voi sunteți viermii pământului. Răscoliți pământul în altă parte, nu aici!"
Alături de vâlve, alte ființe supranaturale în care încă mai cred bătrânii din comunitățile miniere ale Apusenilor, uriașii sunt personaje cu puteri supranaturale răspândite în credința populară a zonei.
Etnologul Marcel Laptes explică apariția și conservarea mitului uriașilor: "Acești uriași nu erau personaje malefice. Ei îi pedepseau pe oameni dacă aceștia nu respectau un anumit regim de viața și erau proprietari ai comorilor naturii, pe care, desigur și le păzeau singuri. La comunitățile izolate, cum sunt cele din Apuseni, oamenii trăiesc într-un mediu al misterului și al supranaturalului. Apropierea față de natură a oamenilor de aici îi face mai ușor să creadă în astfel de forțe. Oamenii din aceste sate au un cu totul alt mod de a percepe mediul înconjurător. Pentru ei, absolut orice are viață și fiecare element are rolul sau bine stabilit în Univers, de la ultimul fir de iarba, pâna la stelele de pe cer."
Ce parere aveți despre acești uriași? În Sala Proiecțiilor din complexul extraterestru de sub Bucegi, s-au găsit mese, scaune, făcute ca pentru niște uriași. În România, există nenumarate mărturii despre o civilizație a uriașilor. Practic, fiecare zonă a țării are povești despre eroi de staturi formidabile, novaci, cum li se spune în unele locuri. Dar nu numai legendele noastre vorbesc despre aceștia.
