Aceasta este ultima parte a interviului cu Flavius Retea, tobarul trupei timișorene Methadone Skies. Pe lângă activitatea formației, sub denumirea Haywire Booking cei patru membri au și organizat numeroase concerte și două festivaluri cu trupe din țară și de afară. În partea a doua am vorbit cu Flavius despre o parte din problemele organizării de concerte în muzica underground. În rândurile de mai jos ne întrebăm cum ar putea autoritățile să ajute scena locală. Chiar dacă discuția este despre Timișoara, probabil se aplică la orice oraș din țară.
Crezi că autoritățile locale ar putea ajuta în vreun fel?
Flavius Retea: Da și nu. Am avut super multe discuții cu mulți prieteni și oameni din trupe în care mai cânt vizavi de treaba asta. Eu cred că, în primul rând, ce ar putea să facă autoritățile, ar putea să înlesnească protocolul birocratic pentru foarte multe lucruri. Adică tu ca structură independentă, patru tipi care vor să facă un fest n-ar trebui să-și rupă gâtul în mii de dosare. Evident că nu oricine ar trebui să aibă posibilitatea să facă oriunde de capul lui, orice. Dar cred că în primul rând ar trebui să insiste mai mult pe partea de a veni să întâmpini, nu să fii tratat ca un dușman, ca unul care vrea să facă un festival de drogați.
Țin minte la Haywire 2, a venit a doua zi echipajul de pompieri și omul care era șeriful acolo s-a dat jos și a întrebat: "Până la ce oră aveți aici?" I-am zis că până la 11, dar noi am vorbit și am înțeles că e în regulă ca astăzi să dureze până la 1. Noi eram în câmp, dar pe hartă noi eram pe ultima stradă din Dumbrăvița [n.r. localitate adiacentă Timișoarei]. Și atunci noi conform legii la 11 trebuia să terminăm. Dar era absurd, pentru că noi eram în câmp și nu deranjam pe nimeni. A zis: "Nu, la 11 se termină și... Apropo, știți că ce faceți aici e împotriva lui Dumnezeu."
Genul ăsta de chestii pot să te termine, că dacă eu nu aveam răbdare să stau cu omul ăla și să-l plimb și să-i arăt... Nu a fost vorba de mită sau ceva de genul. Pur și simplu să-i arăt omului ce e aici: sunt familii cu copii mici, lumea stă pe iarbă, ascultă muzică, nu-i nici un bețiv, nu-i nici un drogat. Care e problema? De ce nu pornim de la o prezumție de nevinovăție, de la prezumția că eu vreau să fac asta pentru că pur și simplu îmi place?
OK, sunt cazuri în care tot felul de oameni au dat tunuri cu festivaluri pe fonduri, dar aia e altă discuție. Dacă eu vreau să fac din fonduri independente un festival, de ce nu vin în întâmpinarea mea? Să spună: "OK, avem spațiile astea, pentru care nu trebuie să plătiți neapărat, fiind un ONG." Sau: "Uitați pe cineva care să ofere consiliere pentru dosare, ce înseamnă ISU, ce înseamnă dosar pentru ANAF, pentru finanțe." Trebuie să se plece de la o prezumție de nevinovăție sau de la o prezumție că omul ăla vrea să facă ceva fără un interes alternativ. Evident trebuie să existe structuri care să monitorizeze să nu existe oameni care să profite de această libertate și să deturneze tot felul de fonduri, să spele bani.
Deci din punctul ăsta de vedere da. În același timp, mi se pare că underground-ul trebuie să fie independent și să fie underground. Mișcarea asta trebuie să fie o mișcare de avangardă la urma urmei.
Am avut o audiență la primărie. Nu mai știu sigur, cred că era înainte să facem primul festival. Hai să zicem acum 3-4 ani. Mi-am dat seama că nu avem același limbaj. Nu avem un dicționar comun. Nu-i neapărat ceva rău intenționat din partea lor. Dar când le-am zis că pur și simplu eu nu mă simt reprezentat de oraș vizavi de ce se întâmplă, m-au văzut că arăt mai rocker și mi-au zis că avem festivalul ăsta de rock în centru, avem alea. Cumva e greu să îi explici că dacă vine să cânte Cargo a o suta oară în centru, nu mă reprezintă neapărat pe mine sau pe mulți alții ca mine. No offense față de Cargo, chiar nu am nimic personal cu ei.
Trebuie să existe, pentru a putea mereu să evoluezi și să mergi înainte, acea discuție: "OK, asta e în regulă, dar există și nișa asta." Există și sertarul ăsta, există și oamenii ăștia care ascultă lucrurile astea și care au nevoie și ei să aibă un colț acolo, unde să nu fie hăituiți de poliție. Sau să nu fie ownerii hăituiți de tot felul de controale din astea care sunt clar ghidate să vină să dea o amenda. A fost acea vânătoare de vrăjitoare după Colectiv. Ce s-a întâmplat de atunci? Că s-au redeschis multe locuri care erau nefiabile pentru a fi cluburi și nu sunt cu nimic diferite față de cum au fost când s-au închis. În schimb multe alte localuri au închis în momentul ăla fiindcă au venit din oficiu multe controale și au primit amenzi.
Foarte multă lume când deschide subiectul ăsta are tendința de a arăta cu degetul sau de senzațional. That's not the point! Pentru că e un subiect foarte complex.
Eu probabil nu am cel mai bun know-how, dar facem toți patru chestia asta de 10 ani de zile. Am văzut cum se fac concerte în Germania și în Austria și în Italia și în România, din ambele perspective, atât ca trupă, cât și ca organizatori. Și dacă mi-ar zice cineva "uite, Retea, ia tu, fă tu tot" eu n-aș ști. N-as ști de unde să încep. N-aș ști care e problema.
E foarte ușor să zici "eu aș face asta" sau dacă mă feresc, să-mi spui "nu ești proactiv în treaba asta". Nu e chiar așa, pentru că noi oricât am vrea, nu putem să ne rupem de o anumită latură comercială. Degeaba vin să mă plâng lui Fritz, că e primar acuma, să-i zic: "Nu se întâmplă pe anumite nișe o chestie." O să mă întrebe pe bună dreptate: "Și ce ar trebui să se întâmple? Eu am bugetul ăsta, dar nu pot să-ți dau 20% din bugetul pentru cultura muzicală din oraș când voi strângeți 200-300 de oameni. 300 de oameni e 0.001% din orașul ăsta." Pe bună dreptate, eu trebuie să-l înțeleg ca administrator.
Țin minte la Haywire 2, a venit a doua zi echipajul de pompieri și omul care era șeriful acolo s-a dat jos și a întrebat: "Până la ce oră aveți aici?" I-am zis că până la 11, dar noi am vorbit și am înțeles că e în regulă ca astăzi să dureze până la 1. Noi eram în câmp, dar pe hartă noi eram pe ultima stradă din Dumbrăvița [n.r. localitate adiacentă Timișoarei]. Și atunci noi conform legii la 11 trebuia să terminăm. Dar era absurd, pentru că noi eram în câmp și nu deranjam pe nimeni. A zis: "Nu, la 11 se termină și... Apropo, știți că ce faceți aici e împotriva lui Dumnezeu."
Genul ăsta de chestii pot să te termine, că dacă eu nu aveam răbdare să stau cu omul ăla și să-l plimb și să-i arăt... Nu a fost vorba de mită sau ceva de genul. Pur și simplu să-i arăt omului ce e aici: sunt familii cu copii mici, lumea stă pe iarbă, ascultă muzică, nu-i nici un bețiv, nu-i nici un drogat. Care e problema? De ce nu pornim de la o prezumție de nevinovăție, de la prezumția că eu vreau să fac asta pentru că pur și simplu îmi place?
OK, sunt cazuri în care tot felul de oameni au dat tunuri cu festivaluri pe fonduri, dar aia e altă discuție. Dacă eu vreau să fac din fonduri independente un festival, de ce nu vin în întâmpinarea mea? Să spună: "OK, avem spațiile astea, pentru care nu trebuie să plătiți neapărat, fiind un ONG." Sau: "Uitați pe cineva care să ofere consiliere pentru dosare, ce înseamnă ISU, ce înseamnă dosar pentru ANAF, pentru finanțe." Trebuie să se plece de la o prezumție de nevinovăție sau de la o prezumție că omul ăla vrea să facă ceva fără un interes alternativ. Evident trebuie să existe structuri care să monitorizeze să nu existe oameni care să profite de această libertate și să deturneze tot felul de fonduri, să spele bani.
Deci din punctul ăsta de vedere da. În același timp, mi se pare că underground-ul trebuie să fie independent și să fie underground. Mișcarea asta trebuie să fie o mișcare de avangardă la urma urmei.
Am avut o audiență la primărie. Nu mai știu sigur, cred că era înainte să facem primul festival. Hai să zicem acum 3-4 ani. Mi-am dat seama că nu avem același limbaj. Nu avem un dicționar comun. Nu-i neapărat ceva rău intenționat din partea lor. Dar când le-am zis că pur și simplu eu nu mă simt reprezentat de oraș vizavi de ce se întâmplă, m-au văzut că arăt mai rocker și mi-au zis că avem festivalul ăsta de rock în centru, avem alea. Cumva e greu să îi explici că dacă vine să cânte Cargo a o suta oară în centru, nu mă reprezintă neapărat pe mine sau pe mulți alții ca mine. No offense față de Cargo, chiar nu am nimic personal cu ei.
Trebuie să existe, pentru a putea mereu să evoluezi și să mergi înainte, acea discuție: "OK, asta e în regulă, dar există și nișa asta." Există și sertarul ăsta, există și oamenii ăștia care ascultă lucrurile astea și care au nevoie și ei să aibă un colț acolo, unde să nu fie hăituiți de poliție. Sau să nu fie ownerii hăituiți de tot felul de controale din astea care sunt clar ghidate să vină să dea o amenda. A fost acea vânătoare de vrăjitoare după Colectiv. Ce s-a întâmplat de atunci? Că s-au redeschis multe locuri care erau nefiabile pentru a fi cluburi și nu sunt cu nimic diferite față de cum au fost când s-au închis. În schimb multe alte localuri au închis în momentul ăla fiindcă au venit din oficiu multe controale și au primit amenzi.
Foarte multă lume când deschide subiectul ăsta are tendința de a arăta cu degetul sau de senzațional. That's not the point! Pentru că e un subiect foarte complex.
Eu probabil nu am cel mai bun know-how, dar facem toți patru chestia asta de 10 ani de zile. Am văzut cum se fac concerte în Germania și în Austria și în Italia și în România, din ambele perspective, atât ca trupă, cât și ca organizatori. Și dacă mi-ar zice cineva "uite, Retea, ia tu, fă tu tot" eu n-aș ști. N-as ști de unde să încep. N-aș ști care e problema.
E foarte ușor să zici "eu aș face asta" sau dacă mă feresc, să-mi spui "nu ești proactiv în treaba asta". Nu e chiar așa, pentru că noi oricât am vrea, nu putem să ne rupem de o anumită latură comercială. Degeaba vin să mă plâng lui Fritz, că e primar acuma, să-i zic: "Nu se întâmplă pe anumite nișe o chestie." O să mă întrebe pe bună dreptate: "Și ce ar trebui să se întâmple? Eu am bugetul ăsta, dar nu pot să-ți dau 20% din bugetul pentru cultura muzicală din oraș când voi strângeți 200-300 de oameni. 300 de oameni e 0.001% din orașul ăsta." Pe bună dreptate, eu trebuie să-l înțeleg ca administrator.
De acord. Dar primăria nu este o societate privată care trebuie să își scoată investiția. Cultura nu e ca să mulțumești masele, cultura înseamnă și să educi. Și atunci mi se pare normal să ajungi și la nișe, la minorități, la cei mai puțin reprezentați.
Aici o să vin și o să fac un pic pe avocatul diavolului. OK, e adevărat. Dar cu ce înseamnă mai mult educație ce face Haywire versus ce face orice alt booker? Cum măsori chestia asta de educație? Poate Smiley să însemne educație. Poate Subcarpați să însemne educație. Nu putem să facem aceeași greșeală pe care a făcut-o omul acela atunci când am fost în audiență la primărie și ne-a spus că se întâmplă rock în centru.
Smiley poate face educație, dar nu pentru toți. De exemplu, băiatul ăla rebel din clasa a zecea, cu părul lung, ce poartă geacă de piele, nu o să meargă la Smiley.
Nu o să meargă la Smiley, e adevărat. Aici se bifurcă. Lucrurile nu sunt atât de segmentate. Eu văd oameni care vin la noi la concerte pe care nu i-aș cataloga gen "băiatul ăla supărat, cu geacă de piele". Dar îl văd și pe ăla. Și de asta mă bucur. Că văd fete sau văd băieți pe care nu i-ai vedea niciodată în Daos [R.I.P.] sau în genul ăsta de club, dar îi văd și pe cei care vin cu geci de piele și patch-uri. Și asta e ideea. La urma urmei pe mine nu mă interesează să segmentez oameni.
Dar în același timp eu fac pe avocatul diavolului pentru că deschiderea asta din partea autorităților, ca orice lucru, poate fi folosită și în detrimentul sau împotriva... sau în folosul unor oameni care zic "A, se cumpără asta? Bun atunci vindem asta." fără sa aibă neapărat vreun fel de treabă cu fenomenul ăla, fie că e vorba de metal, de muzică experimentală, sau prog sau pop sau ce o fi.
Cred că ar trebui ca discuțiile de genul să fie purtate mai cu atenție și să vedem ansamblul înainte de a ne expune noi frustrările.
Dar în același timp eu fac pe avocatul diavolului pentru că deschiderea asta din partea autorităților, ca orice lucru, poate fi folosită și în detrimentul sau împotriva... sau în folosul unor oameni care zic "A, se cumpără asta? Bun atunci vindem asta." fără sa aibă neapărat vreun fel de treabă cu fenomenul ăla, fie că e vorba de metal, de muzică experimentală, sau prog sau pop sau ce o fi.
Cred că ar trebui ca discuțiile de genul să fie purtate mai cu atenție și să vedem ansamblul înainte de a ne expune noi frustrările.
Ar trebui ca municipalitatea să asigure și ceva locuri de concert?
Absolut. Sunt câteva discuții legate de asta. Unu la mână eu cred că toate nevoile logistice ar trebui să aparțină administrației. Tot ceea ce vedem că se întâmplă în centru sunt echipamente închiriate. Din câte știu eu, sper să nu vorbesc prostii, dar nu cred, că m-am interesat și cam știu, la fiecare eveniment primăria închiriază. Poate să vină sa-mi zică mie oricine, dar în patru ani de mandat, eu nu pot să cred că nu se puteau cumpăra cu banii plătiți pe închirieri, ceva care sa aparțină primăriei: scenă, lumini, PA. O scenă cu PA se duce undeva la 200-300 de mii de euro. Eu cred că pe termen lung s-au aruncat mult prea mulți bani pe închirieri și s-ar fi putut cumpăra, și poate lăsate în anumite zone din oraș sau din afara orașului, niște gradene, o scenă, ceva. Sunt locuri care pot fi transformate în spații măcar pentru evenimente outdoor.
Am tot văzut festivaluri sau evenimente care se adresau segmentului mai educat să zicem și care din punctul meu de vedere costau prea mult pentru impactul pe care îl aveau. Evenimente care costau 300 de mii de euro și la care veneau 500 de oameni, 1000 de oameni.
Când am cântat noi cu Methadone Skies [n.r. la festivalul de rock organizat de primărie], am cântat în deschidere la The Darkness. A fost un concert cu intrare liberă cu o trupă mega profi, din toate punctele de vedere. Au fost 3 stropi... 200 de oameni.
Dar OK, foarte bine că se întâmplă și astea. Nu vreau acuma să fac eu un audit. Dar hai să ne gândim așa. La orice proiect se face grupul țintă, oamenii care sunt afectați de chestia asta, long term effects. Și evenimentele astea nu au nici un long term effect. Se întâmplă niște chestii spontanee, care nu au o continuitate. Ei cumva s-au mai scos cu 2021 [n.r. anul în care Timișoara trebuia să fie Capitală Europeană a Culturii; amânat pentru 2023 din cauza pandemiei]: ăsta e pentru 2021, și ăsta e pentru 2021. Cumva au interconectat niște evenimente care nu știu neapărat dacă erau. În fine. Hai să zicem. Fă-le. Dar măcar la unul din ele, la un moment dat, să realizezi: "Ăsta costă 300 de mii de euro, afectează 3000 de oameni pentru 3 zile, după care moare și la revedere". OK, rămân oamenii ăia cu un sentiment minunat în suflet, ne bucurăm cu toții pentru asta. Dar imaginează-ți ce ai putea să faci cu 300 de mii de euro vizavi de un spațiu!
Eu cred că ai putea să amenajezi măcar o sală, care să aparțină domeniului public. Poate nu cel mai brici PA, nu știu ce. Dar cred că ai putea să faci o sală de concerte de 500 de locuri decentă. Și eu cred că sala aia ar rămâne pentru 10 ani. Ar trebui să existe un administrator al acelei săli care să fie desemnat, un curator, căruia noi sa-i spunem: "Uite, noi suntem Methadone Skies, vrem sa cântăm peste 2 luni, vineri, avem concert de lansare de album." Și el să zică: "OK, puteți să cântați". Și apoi să vină Allover să zică: "Noi vrem să cântăm sâmbătă". Și el să zică "OK." După aia vin Cargo și zic: "Vrem să cântăm duminică". Și ăla zice: "Nu, că v-o ajuns în centru". [râde] Glumesc.
La asta mă refer, la impactul pe termen lung. Noi toți stăm și bălim la ideea unui venue în momentul de față. Cred că toți care mergem la concerte și cărora ne pasă ne gândim: "Oaaa, dacă ar exista un loc indoor!" Imaginează-ți cât de mult ar schimba asta, versus un eveniment singular care n-are nici o continuitate și care costă foarte mulți bani.
Din nou, nu sunt acolo la butoane și nu știu exact. Poate sunt niște oameni mai inteligenți ca mine care văd altfel lucrurile astea și au dreptate. Dar mie mi s-ar părea prioritar să existe în plan acest loc oferit de municipalitate, la care să existe evident un control a ce se întâmplă acolo. Să poți să oferi un cadru pentru lucrurile astea: un centru cultural, o casă de cultură.
Mai multe informații despre activitatea trupei în această perioadă și detalii despre viitorul album puteți găsi în prima parte a interviului.Am tot văzut festivaluri sau evenimente care se adresau segmentului mai educat să zicem și care din punctul meu de vedere costau prea mult pentru impactul pe care îl aveau. Evenimente care costau 300 de mii de euro și la care veneau 500 de oameni, 1000 de oameni.
Când am cântat noi cu Methadone Skies [n.r. la festivalul de rock organizat de primărie], am cântat în deschidere la The Darkness. A fost un concert cu intrare liberă cu o trupă mega profi, din toate punctele de vedere. Au fost 3 stropi... 200 de oameni.
Dar OK, foarte bine că se întâmplă și astea. Nu vreau acuma să fac eu un audit. Dar hai să ne gândim așa. La orice proiect se face grupul țintă, oamenii care sunt afectați de chestia asta, long term effects. Și evenimentele astea nu au nici un long term effect. Se întâmplă niște chestii spontanee, care nu au o continuitate. Ei cumva s-au mai scos cu 2021 [n.r. anul în care Timișoara trebuia să fie Capitală Europeană a Culturii; amânat pentru 2023 din cauza pandemiei]: ăsta e pentru 2021, și ăsta e pentru 2021. Cumva au interconectat niște evenimente care nu știu neapărat dacă erau. În fine. Hai să zicem. Fă-le. Dar măcar la unul din ele, la un moment dat, să realizezi: "Ăsta costă 300 de mii de euro, afectează 3000 de oameni pentru 3 zile, după care moare și la revedere". OK, rămân oamenii ăia cu un sentiment minunat în suflet, ne bucurăm cu toții pentru asta. Dar imaginează-ți ce ai putea să faci cu 300 de mii de euro vizavi de un spațiu!
Eu cred că ai putea să amenajezi măcar o sală, care să aparțină domeniului public. Poate nu cel mai brici PA, nu știu ce. Dar cred că ai putea să faci o sală de concerte de 500 de locuri decentă. Și eu cred că sala aia ar rămâne pentru 10 ani. Ar trebui să existe un administrator al acelei săli care să fie desemnat, un curator, căruia noi sa-i spunem: "Uite, noi suntem Methadone Skies, vrem sa cântăm peste 2 luni, vineri, avem concert de lansare de album." Și el să zică: "OK, puteți să cântați". Și apoi să vină Allover să zică: "Noi vrem să cântăm sâmbătă". Și el să zică "OK." După aia vin Cargo și zic: "Vrem să cântăm duminică". Și ăla zice: "Nu, că v-o ajuns în centru". [râde] Glumesc.
La asta mă refer, la impactul pe termen lung. Noi toți stăm și bălim la ideea unui venue în momentul de față. Cred că toți care mergem la concerte și cărora ne pasă ne gândim: "Oaaa, dacă ar exista un loc indoor!" Imaginează-ți cât de mult ar schimba asta, versus un eveniment singular care n-are nici o continuitate și care costă foarte mulți bani.
Din nou, nu sunt acolo la butoane și nu știu exact. Poate sunt niște oameni mai inteligenți ca mine care văd altfel lucrurile astea și au dreptate. Dar mie mi s-ar părea prioritar să existe în plan acest loc oferit de municipalitate, la care să existe evident un control a ce se întâmplă acolo. Să poți să oferi un cadru pentru lucrurile astea: un centru cultural, o casă de cultură.
În partea a doua am discutat despre câteva din problemele cu care se confruntă scena underground cu privire la concerte.
