Cronici / Galerii foto / Interviuri

Interviu Flavius Retea, Methadone Skies - Partea a II-a - Despre concerte pe drumul Viena - Timisoara - Iasi

Autor: Andrei Vajna II, 26 Octombrie 2020

Continuăm interviul cu Flavius Retea de la Methadone Skies. În prima parte am vorbit despre activitatea trupei în această perioadă, iar azi vorbim despre concerte. De ce e atât de greu ca o trupă din vestul țării să ajungă în partea estică și invers? E Timișoara moartă din punct de vedere concertistic? Chiar dacă recunoaște că problema e prea complexă pentru a pune degetul pe rană, Flavius împreună cu ceilalți colegi din trupă a văzut și perspectiva din spatele scenei, organizând diverse concerte și festivaluri de gen, atât cu trupe din țară cât și de afară, sub denumirea Haywire Booking. În ultima parte, a treia, ne întrebăm dacă autoritățile locale pot veni în sprijinul scenei muzicale underground.

(1)interviu-flavius-retea-methadone-skies-partea-a-ii-a-despre-concerte-pe-drumul-viena-timisoara-iasi_d4c02a.jpg

Let's Rock
: În ultimii ani ați simțit o deschidere mai mare spre partea estică a țării? Mi se pare că e așa o barieră, trupele din vest concertează mai rar în estul țării, iar cele din est vin mai rar pe aici.


Flavius Retea: Are legătură cu partea foarte pragmatică a lucrurilor. Noi chiar de la început am zis: "De ce nu trimitem pur și simplu materialul? Avem instrumentul ăsta Internet, hai să trimitem, nu avem nimic de pierdut. O să zică lumea nu. 99% or să spună că e o prostie sau mulți nici nu or să deschidă sau nu o să bage în seamă, cum continuă să se întâmple. Dar poate unul o să zică da. Și unii au zis da.

Lumea a fost pur și simplu mai receptivă în vest. Ca urmare noi am cântat de mai multe ori în Viena decât în București. În Viena am fost mai des chemați. Doar o dată ne-am organizat noi concert în Viena. În rest au fost situații în care am fost noi chemați să cântăm. Mai e și chestia că până la Viena facem 5 ore jumate, până la București facem 8.

Hai să spun că în ultimii trei ani cât de cât, mai ales în locuri precum Control în București sau la Cluj în Form, publicul a început să crească semnificativ pe nișa asta de trupe pe care le-aș încadra într-o mișcare de Roadburn, ca nișă diferită de metal. Oamenii care au organizat concerte de genul inevitabil au zis: "A, este și în Timișoara o trupă care s-ar încadra în chestia asta." Unul din marile noastre atuuri a fost că am putut să cântăm la festivaluri de doom, destul de heavy, dar și la festivaluri de hippioți. În mod normal nu multe trupe pot cânta la ambele. Inevitabil, asta a început să ne dea și o deschidere spre România, dar e complicat.

Noi niciodată nu am zis că dacă noi nu primim acolo banii ăia noi nu mergem să cântăm. Și după atâția ani de cântat, încă mergem așa la limita de a-ți scoate investiția, drumul. Între timp noi nu mai mergem fără sunetist, fără multe chestii, fără van, fără backline. Sunt niște eforturi financiare.

De exemplu, noi ne-am dori foarte mult să cântăm la Iași. Nu am cântat niciodată acolo. Numai că la Iași e un singur club, care are o anumită politică. Eu dacă vreau să fac, pot doar să bat la niște uși care îmi sunt familiare sau vizibile. Pentru că eu nu știu care e scena din Iași. Le spun: "Uite, noi suntem și am vrea să". Și omul ăla zice: "OK, dar eu nu pot să îți dau ziua de sâmbătă pentru că fie am trupa asta unde știu că o să-mi vină 300 de oameni, sau am party-ul ăsta, și eu nu pot să vă dau concertul ăsta din bilete."

Problema asta cu door deal-ul [n.r. trupa este plătită în funcție de câți bani se obțin din vânzarea biletelor] e o dezbatere foarte, foarte complicată. E lume care încearcă să intre în chestia asta și mi se pare că mereu fie sunt înjurați organizatorii sau ownerii pentru că au o anumită politică, fie ownerii pun la zid trupele care vor un fee foarte mare și nu se întâmplă.

Sunt multe trupe din România care ne-au scris că vor să cânte în deschiderea unor artiști pe care noi i-am adus ca Haywire. Politica noastră a fost ca nici o trupă să nu cânte pe gratis, indiferent cât de mare sau mică e trupa. Iar noi ca și Haywire niciodată nu ne-am ținut un procent. Dacă erau trupe care voiau o sumă foarte fixă și la final rămâneau niște bani, în regulă. Dar în majoritatea situațiilor fie mergea unul dintre noi la bancomat sa scoată niște bani să poată plăti restul chestiilor, fie ieșeam pe zero și eram fericiți.

E genul de trupă care de obicei e învățată să cânte pe la tot felul de festivaluri sau evenimente unde există un buget primit de la un consiliu, de la un sponsor, și festivalul vine cu un anumit fee pentru trupa aia. Sau mai nou este boala asta a managerilor în România. Sunt trupe care nici măcar nu au tras un album, nu au concerte, dar au un manager care negociază niște fee-uri care nu au nici un sens. Și trupele astea vin și spun că vor 1000 de euro să cânte în deschidere la o trupă din afară pe care am adus-o. Și eu zic: "Sunt total de acord. Ți-aș da ăștia 1000 de euro. Problema este că eu dau trupei care vine din alt colț al lumii 800 de euro. Dacă facem un calcul pe hârtie toți banii care se adună la un concert ar fi undeva la 1200-1500 de euro, din care eu trebuie să plătesc trupa, cazarea, catering, inginerul de sunet. În multe situații avem de închiriat echipament pentru trupele astea. Din această cauză sunt foarte multe trupe care nu fac turnee în țară sau nu fac turnee afară. Multe din ele pleacă de la un anumit standard sau preferă să cânte la toate festivalurile de pe timpul verii, unde primesc un fee, mai mare, mai mic, decât să meargă pe un door deal în Viena, unde dacă au ghinion pot să ia 100 de euro. Ei or să zică: "Dacă vin la Viena vreau să cânt pe 1000 de euro". Și la fel or să zică dacă vin la Timișoara. Dar eu n-am cum să dau banii ăștia atâta timp cât tot bugetul meu este ceea ce strâng la poartă.

Celălalt revers al medaliei este că mulți owneri care fac door deal, în momentul în care trupa acceptă, într-un mare procent din cazuri, owner-ul sau booker-ul nu mai are nici un stres. Lui nu-i mai pasă, sau îi pasă doar de bar, de cât vinde. La urma urmei e mai mult decât ar avea dacă nu s-ar ține concertul. El nu mai are un stres să promoveze. Nu trebuie să strângă 1000 de euro ca să plătească trupa. "A, eu cred că din ce văd eu pe Facebook sau din ce îmi dau seama or să vină 50 de oameni. Suficient. Eu am de obicei 20 de oameni în bar, oricum nici nu prea am loc, e ok." Și atunci trupa nu beneficiază de nici un fel de promo, nici măcar de un poster lipit, de un share la eveniment etc.

Și asta nu e nici măcar 5% din toată discuția. Mi-e foarte greu, fiind de ambele părți, atât ca organizator, cât și ca cineva care merge în turneu să cânte și care și-a luat țepe. Îi pot înțelege și pe organizatorii care vin și spun: "Eu nu pot să vă promit banii ăștia pentru că situația în orașul ăsta e asta."

Și atunci eu dacă vreau să mă duc să cânt la Iași, trebuie să mă decid: mă duc la Iași si poate pierd 300-500 de lei și îmi asum asta, dar măcar zic că am avut concert la Iași? Sau nu? La urma urmei la asta se rezumă.

Mai departe, de ce nu vin trupe să cânte în Timișoara este pentru că și Timișoara e foarte selectivă vizavi de trupele la care merge la concert. Am văzut concerte cu trupe relativ importante din țară la care au fost sub 20 de oameni. Și atunci multă lume din afară vede Timișoara ca fiind moartă din punctul asta de vedere.

LR: Tu cum vezi? E Timișoara moartă?

FR: E o problemă destul de complexă și încerc să mă feresc din ce în ce mai tare când sunt întrebat sau când vorbesc într-o calitate relativ oficială. E o chestie foarte metamorfă și e influențată de o grămadă de lucruri. Adevărul nu că e undeva la mijloc, dar situația e prea dinamică. E legată de multe lucruri. Nici măcar nu știi care e punctul 0, de unde a început totul.

Au fost luni în care în Timișoara erau 30-40 de concerte. Cine poate să meargă la 40 de concerte? Cine poate să meargă la 20 de concerte pe lună? Mă refer psihic, că eu dacă aș avea bani m-aș duce. 30 de lei intrarea, dacă vrei să mai bei 2-3 beri, 60 de lei, mai vii cu prietena, ii plătești și ei, 120 de lei, mai vrei să iei un CD, 150 de lei, dacă ai venit cu taxiul... Astea sunt așa... Nu-i un moft de genul am dat 10 shot-uri de tequila peste cap. Nu prea ai cum să scapi sub 100-120 de lei. Ori 20? Cine are buget real dintre oamenii care ar veni să stea într-o scenă de underground? Cine are 2000 de lei pe lună strict pentru concerte?

Pur și simplu a fost o suprasaturație. Vine și trupa aia, și trupa aia. Chiar și eu, nu mai puteam. Ce trupă vine? Cine e? Hai că o sa ascult pe youtube. Nu mai ascultam.

Noi avem marele noroc că putem fi agățați foarte ușor într-un turneu european al unei trupe. Avem deja o autostradă care leagă vestul de Timișoara. Iar o trupă care cântă sâmbătă la Budapesta, zice: "Duminica e o zi cam moartă. Ce facem? Ne luăm o zi liberă sau hai mai culegem poate un 200-300 de euro și mergem și cântăm la Timișoara, că apoi mergem la Belgrad."

E încă un motiv pentru care multe trupe din România nu mai cântă aici. Pentru că cel puțin în Timișoara a fost de foarte multe ori situația în care un booker sau un owner a zis: "Stai un pic, că o trupă de afară vine pe 100 de euro si ăștia de la noi vor 300-400", negândindu-se că trupa aia pur și simplu vrea să bage benzină și să-și continue turul, să aibă un loc unde să doarmă pentru că sunt angrenați într-un tur de 40 de concerte în 45 de zile și pur și simplu se bucură că pot să doarmă într-un loc și o să-și amortizeze poate chestia asta în Munchen unde o să ia 800 de euro. Și atunci mulți au zis: "Ce e cu ăștia din țară?" Dar pe de altă parte și multe trupe din România au pretenții exagerate, ce vorbeam mai devreme.

Pentru noi cel mai mare șoc ca organizatori a fost la festivalurile Haywire, unde a venit mult sub câtă lume ne așteptam și care a fost un super blow financiar pentru noi. Am pierdut enorm de mulți bani din banii personali, fiind niște festivaluri făcute fără nici o sponsorizare.

Dar noi aveam puse niște lucruri pe hârtie. Ăsta a fost paradoxul! Noi când am început cu Haywire aduceam niște trupe care erau puțin mai micuțe, dar adunam 150 de oameni. După care am început să aducem niște trupe mai mari și am început să aducem mai puțină lume. N-a fost o pantă la care să fie sustenabilă chestia asta.

Nu știu. Mi se pare că lucrurile încep iarăși să se miște puțin. Pare foarte confuz tot ce zic pentru că nici eu nu am clar în cap care îi capul și care e coada la problemă. De asta am cam pus pe pauză chestiile cu Haywire încă de anul trecut.

În ultima parte a interviului vorbim despre cum ar putea autoritățile locale să dea o mână de ajutor scenei underground.
În prima parte puteți afla despre activitatea trupei în această perioadă, planuri de viitor și detalii despre viitorul album.


Te-ar mai putea interesa

Calendar evenimente

Evenimente și noutăți de azi

Newsletter

Completează adresa ta de email pentru a putea primi ultimele noutăţi şi oferte prezente pe site.