Interviu cu Michael Amott (Arch Enemy), in asteptarea concertului de la Bucuresti

- Albumul conține toate elementele ce definesc stilul trupei, dar există și noi influențe, având în vedere că a fost compus de-a lungul a 4 ani, ceea ce e destul de mult. În 3-4 ani se întâmplă foarte multe, astfel că am avut o mulțime de idei din care să alegem.

- Nu chiar, nu ascult altă muzică pentru influențe. Mai ales când scriu, încerc să stau cât mai departe pot de altă muzică. Îmi place să descopăr ce e în interiorul meu; vezi tu, nu vreau să fiu influențat de alte trupe. Fiind un fan al muzicii extreme de când mă știu, am crescut ascultând multă muzică - am în mine foarte multă muzică, toate trupele pe care le-am îndrăgit când eram mic - Megadeth, Slayer, Metallica, Black Sabbath, Judas Priest și altele; toate astea se îmbină în muzica noastră într-un fel. Dar nu stau și ascult un nou album și zic "aș vrea să avem un cântec ca ăsta" sau "ar trebui să facem și noi ceva în stilul ăsta". Compun după cum simt eu, și așa e cel mai bine pentru noi.

- Da, suntem foarte atenți la ce se întâmplă prin lume. Avem doar o singură planetă pe care să trăim, așa că ne interesează ce se întâmplă pe ea. E foarte fascinant, chiar trist uneori, dar este ceva care ne intrigă. Textele sunt un amstec de trăiri personale cu evenimente mai puțin personale, cum ar fi poveștile pe care ți le zic diverși oameni, chestiile pe care le vezi la știri, cărțile pe care le citești - luăm câte ceva din toate.

- Bună întrebare. Cred că am o pasiune din ce în ce mai mare pentru melodie. Devenind un chitarist din ce în ce mai bun de-a lungul anilor, mi-am dezvoltat un interes în a crea muzică în care mă pot manifesta în voie - ca o platformă în care să-mi manifest creativitatea - așa că am vrut o trupă care putea fi foarte puternică, foarte dură și extremă, dar care poate avea și multe armonii și melodii, cu o muzică care poate fi și frumoasă și suavă.

Așadar avem o dinamică extremă în care trecem sunetul de la foarte frumos și suav la extrem de dur și brutal și înfricoșător.

- Nu știu exact. Actualmente sunt trupe ca Arch Enemy, In Flames, Children of Bodom - trupe care sunt deja bazate. Suntem trupe destul de mari acum în metal. Nu cred că depindem așa mult de a fi parte dintr-o scenă, cum ar fi scena melodeath. Sunt foarte multe trupe noi, care aduc noi abordări unice și care nu ajung mereu în top, dar așa se întâmplă peste tot în metal. Cred totuși că ai dreptate, acum este foarte dificil pentru o trupă de melodic death metal nouă să apară și facă furori. Noi am avut și noroc - suntem deja priviți ca o trupă de metal, oamenii ne cunosc pentru metalul extrem pe care îl cântăm, dar nu suntem chiar o trupă de melodic death metal. Avem influențe din death metal, cum ar fi stilul vocal al Angelei, dar din punct de vedere muzical consider că avem foarte puțin în comun cu genul death metal.

- Angela este foarte carismatică, și are multe de spus, ceea ce eu cred că e foarte interesant, dar asta nu se întâmplă cu fiecare trupă - câteodată artiștii n-au nimic interesant de zis. Pe de altă parte, Angela e o persoană foarte interesantă, plină de carisma și care rupe tot pe scenă; are o voce grozavă și face un spectacol foarte bun. Felul ăsta de carismă ți-l dorești în trupă - cum sunt cazurile Judas Priest cu Rob Halford, sau Iron Maiden cu Bruce Dickinson - genul de oameni de o valoare extraordinară care se pot impune live și să facă un spectacol pe măsură. Și noi avem asta în Arch Enemy prin Angela - nu avem un bărbos oarecare care urlă în microfon, avem ceva mult mai special de atât.

- Absolut. Are ceva de zis, e o persoană foarte interesantă cu multe idei, multe gânduri despre multe lucruri, și ceva rar văzut într-o trupă - mulți artiști n-au nimic de zis, se pare. Este cu siguranță un element important și noi o susținem în asta.

- Sunt foarte multe - unul din cele mai mari a fost când Angela s-a alăturat trupei. Primul a fost de fapt când ne-am dus în Japonia - am avut un succes timpuriu în Japonia, și acolo s-a dezvoltat o bază de fani foarte mare; a fost un moment foarte palpitant, lansarea primului album și toate cele. Următorul a fost când Angela s-a alăturat trupei în 2000. Ne-am simțit foarte bine lucrând la albumul Wages of Sin, și atunci am obținut o mulțime de fani. Practic, am trecut la următorul nivel, poate chiar am sărit câteva nivele atunci. Am mers mult mai des în turnee, și cam tot ce am făcut în ultimii ani a fost un succes. Adică, din 2008 suntem proprii noștri șefi cu Angela pe post de manager, și ne descurcăm singuri. Cred că ăsta e încă un eveniment important, momentul în care îți iei cariera în propriile mâini. Am nimerit bine în turnee, la fel și în trecut, cântând alături de Black Sabbath la Ozzfest, cu Megadeth, am deschis pentru Slayer, pentru Iron Maiden, am călătorit alături de toate aceste trupe care sunt, de fapt, printre motivele pentru care ne-am apucat de metal în primul rând. E într-adevăr uluitor că am putut fi parte din astfel de spectacole.

- Sper să avem timp pentru asta, mi-ar place să văd câte ceva din România. Personal, n-am mai fost, deci sunt foarte nerăbdător să văd cum e. De asemenea, bateristul nostru, Daniel, e foarte interesat de această vizită deoarece tatăl său este din România, deci cu siguranță va fi foarte interesant pentru el. Mereu venim cu plăcere să cântăm în locuri prin care n-am mai trecut, pentru că suntem curioști să vedem ce fani avem pe acolo - dacă sunt vreunii *râde*

- Serios? Ai naibii români, sunt peste tot! *râde*