După o pauză de patru ani, al optulea album de studio semnat Arch Enemy, Khaos Legions, a fost lansat în vara acestui an. Trupa tocmai a început turneul Khaos over Europe, care îi va aduce pentru prima oară în România în ianuarie 2012.
Am avut șansa să vorbesc cu Michael Amott despre album și dezvoltarea sa, despre punctul său de vedere asupra scenei metal, despre cele mai importante momente ale trupei etc. Interviul poate fi citit integral mai jos.
- Au trecut 4 ani de la precedentul album. Cum se prezintă Khaos Legions în fața celorlalte albume?
- Albumul conține toate elementele ce definesc stilul trupei, dar există și noi influențe, având în vedere că a fost compus de-a lungul a 4 ani, ceea ce e destul de mult. În 3-4 ani se întâmplă foarte multe, astfel că am avut o mulțime de idei din care să alegem.
- Apropo de influențe, asculți anumiți artiști când compui muzica?
- Nu chiar, nu ascult altă muzică pentru influențe. Mai ales când scriu, încerc să stau cât mai departe pot de altă muzică. Îmi place să descopăr ce e în interiorul meu; vezi tu, nu vreau să fiu influențat de alte trupe. Fiind un fan al muzicii extreme de când mă știu, am crescut ascultând multă muzică - am în mine foarte multă muzică, toate trupele pe care le-am îndrăgit când eram mic - Megadeth, Slayer, Metallica, Black Sabbath, Judas Priest și altele; toate astea se îmbină în muzica noastră într-un fel. Dar nu stau și ascult un nou album și zic "aș vrea să avem un cântec ca ăsta" sau "ar trebui să facem și noi ceva în stilul ăsta". Compun după cum simt eu, și așa e cel mai bine pentru noi.
- Au fost multe revoluții și proteste în lume în ultima perioadă, te inspiri din astfel de evenimente pentru texte?
- Da, suntem foarte atenți la ce se întâmplă prin lume. Avem doar o singură planetă pe care să trăim, așa că ne interesează ce se întâmplă pe ea. E foarte fascinant, chiar trist uneori, dar este ceva care ne intrigă. Textele sunt un amstec de trăiri personale cu evenimente mai puțin personale, cum ar fi poveștile pe care ți le zic diverși oameni, chestiile pe care le vezi la știri, cărțile pe care le citești - luăm câte ceva din toate.
- Să ne întoarcem puțin în timp. Cu Carcass cântai un grindcore/death metal ceva mai dur - ce te-a determinat să te îndrepți către o abordare mai melodică?
- Bună întrebare. Cred că am o pasiune din ce în ce mai mare pentru melodie. Devenind un chitarist din ce în ce mai bun de-a lungul anilor, mi-am dezvoltat un interes în a crea muzică în care mă pot manifesta în voie - ca o platformă în care să-mi manifest creativitatea - așa că am vrut o trupă care putea fi foarte puternică, foarte dură și extremă, dar care poate avea și multe armonii și melodii, cu o muzică care poate fi și frumoasă și suavă.
Așadar avem o dinamică extremă în care trecem sunetul de la foarte frumos și suav la extrem de dur și brutal și înfricoșător.
Așadar avem o dinamică extremă în care trecem sunetul de la foarte frumos și suav la extrem de dur și brutal și înfricoșător.
- Există un consens conform căruia punctul culminant al genului melodeath a trecut, iar acum genul este în declin. Ce crezi că se va întâmpla?
- Că tot veni vorba de Angela, având în vedere că este cel mai emblematic membru al trupei, care crezi că este acea unică sclipire pe care numai o femeie o poate aduce într-o trupă ca Arch Enemy?
- Angela este foarte carismatică, și are multe de spus, ceea ce eu cred că e foarte interesant, dar asta nu se întâmplă cu fiecare trupă - câteodată artiștii n-au nimic interesant de zis. Pe de altă parte, Angela e o persoană foarte interesantă, plină de carisma și care rupe tot pe scenă; are o voce grozavă și face un spectacol foarte bun. Felul ăsta de carismă ți-l dorești în trupă - cum sunt cazurile Judas Priest cu Rob Halford, sau Iron Maiden cu Bruce Dickinson - genul de oameni de o valoare extraordinară care se pot impune live și să facă un spectacol pe măsură. Și noi avem asta în Arch Enemy prin Angela - nu avem un bărbos oarecare care urlă în microfon, avem ceva mult mai special de atât.
- Și faptul că în afara spectacolelor este foarte fățișă cu subiecte ca libertatea de exprimare, vegetarianism, cruzimea față de animale, face parte din farmecul ei.
- Absolut. Are ceva de zis, e o persoană foarte interesantă cu multe idei, multe gânduri despre multe lucruri, și ceva rar văzut într-o trupă - mulți artiști n-au nimic de zis, se pare. Este cu siguranță un element important și noi o susținem în asta.
- Arch Enemy a împlinit 15 ani de existență. Care sunt cele mai spectaculoase evenimente și cele mai importante lucruri pe care le-ai îndeplinit alături de trupă?
- Super tare! Având în vedere că în ianuarie are loc prima voastră vizită în România, ce așteptări ai pentru concert? Și dacă timpul permite, veți căuta și atracțiile turistice ale țării?
- Sper să avem timp pentru asta, mi-ar place să văd câte ceva din România. Personal, n-am mai fost, deci sunt foarte nerăbdător să văd cum e. De asemenea, bateristul nostru, Daniel, e foarte interesat de această vizită deoarece tatăl său este din România, deci cu siguranță va fi foarte interesant pentru el. Mereu venim cu plăcere să cântăm în locuri prin care n-am mai trecut, pentru că suntem curioști să vedem ce fani avem pe acolo - dacă sunt vreunii *râde*
- Te asigur că sunt destul de mulți, și eu printre ei. Dar asta e o coincidență bizară - fiecare trupă căreia i-am luat interviu până acum are câte un membru cu rude din România...
- Serios? Ai naibii români, sunt peste tot! *râde*
- Mulțumesc pentru interviu. Ne vedem în ianuarie!