Jon Anderson si Rick Wakeman. Ce va trece prin cap cand auziti aceste doua nume? Ar trebui sa va duca cu gandul la Yes. Yes, acesti muzicieni au facut parte alaturi de Chris Squire si Steve Howe din grupul de rock progesiv al anilor a 70.
Am facut cunostinta cu Yes la o varsta frageda, dar nu pot spune ca am pastrat contactul inca de atunci. Compozitiile elaborate cu mult instrumental nu erau fascinante pentru un copil de 10 ani. Am mai crescut un pic si i-am redescoperit pe la 15 ani prin albumul a The Laddera. Si acu vreo 2 ani cand am venit la facultate, am luat discografia si am incercat sa ascult album cu album. Dupa vreo 5 albume am renuntat. Au un stil destul de greoi, care trebuie alternat.
Publicul bucurestean a facut cunostinta cu Jon Anderson prin 2006 (cred), cand acesta era in turneul de promovare a albumului sau solo. Stilul era altul decat cel al trupei Yes.
Pe Rick Wakeman am avut ocazia sa il vad in Edinburgh anul trecut. A avut un one-man-show intr-o sala mica. Totul a fost cam ca intre prieteni. Trebuie sa recunosc ca nu prea ascultasem Wakeman solo. Imaginati-va un tip foarte inalt si masiv cu un pian in fata, care canta divin si pe alocuri mai presara o gluma fara perdea sau mai zice o poveste despre piesele sale.
Intre timp avusesem ocazia sa vad si concertul aniversar de 40 de ani Yes, din pacate fara Anderson si Wakeman care s-au dedicat carierei solo.
Nu prea stiam la ce sa ma astept de la combinatia Wakeman a " Anderson. Oare de la piese in stilul lui Wakeman cu voce? Sau la piese Yes? Au fost piese Yes si piese din noua colaborare. Dintre cele Yes amintesc: a Starship troopera, a Yours is no disgracea, a Owner of a lonley hearta, a And you and Ia si a Roundabouta, toate in varianta chitara si pian. Au sunat mult mai bine decat ma asteptam. Si au mai fost piese noi, nu am inteles prea bine daca au fost compuse de amandoi sau numai de Anderson. Cert este ca Anderson o cam luase pe diverse carari cu dragoste, cu copaci si cu propovaduire care pe mine nu m-au impresionat.
Jon mai povestea intamplari de prin turnee sau unde a fost compusa una dintre piese, iar Rick il intrerupea pentru a adauga glume fara perdea sau detalii picante din turneele trupei. Uneori mai era sarcastic la mesajul unei piese de-a lui Jon.
Una peste alta a fost o experienta destul de rara, cred eu. Sa ii vad pe 2 membri fondatori ai Yes, in proiectul lor comun. Rick Wakeman a facut tot show-ul. Daca aveti vreodata ocazia sa-l vedeti si sunteti fani ai progresivului sau fani pian, nu il ratati. Eu am ramas fermecata de abilitatea lui de a manui instrumentul si de cum a reusit sa transforme a one man (in cazul de fata two men) show intr-o seara memorabila.
Mi-a placut ca atat Yes cat si Wakeman/Anderson au cantat intr-o sala adevarata, cu acustica buna, sala care bate de departe Polivalenta sau Sala Palatului din Bucuresti. Artisti care isi aleg salile dupa calitate, nu dupa marime.