Unul din lucrurile care îmi plac la Trooper e faptul că în fiecare turneele lor promovează câte o formație tânără, respectiv o formație locală orașului în care cântă. De această dată au fost acompaniați de o trupă de puști (doi de 16 ani, unul de 19 și unul de 20, conform site-ului propriu - addiction-band.com) numită Addiction, născută în Brăila. Băieții cântă Heavy Metal și au sunat excelent de bine. Talent au din plin, dar la partea de compoziție încă nu ne putem da cu părerea pentru că majoritatea pieselor au fost cover-uri: două de la Bon Jovi, un Sad but True excelent, dar cam ciudat cu clape pe fundal, Enter Sandman și Another Brick in the Wall. Momentan lucrează la primul album, deci probabil nici nu aveau prea mult material la dispoziție. În orice caz puținele compoziții proprii au sunat destul de bine. O trupă cu un foarte mare potențial, zic eu, care deja e peste multe altele cu ani mulți în care n-au dovedit mai nimic.
Au urmat timișorenii de la Pandora, care au deschis și ultimele două concerte Trooper din oraș, numai că de această dată la voce nu s-a mai aflat celebrul Tibi Bitte (vocalul Amala), acesta părăsind trupa între timp. Deși înființată în 2010, Pandora cântă un Hard and Heavy ce sună vechi atât ca stil, cât și calitativ, cu clișeele obișnuite, care sună bine, sunt chiar molipsitoare, dar nu prea inedite. Astfel, din setlistul trupei n-am rămas decât cu riff-urile și cu refrenul unei piese al cărei nume nu l-am aflat. Știu doar că era pentru bikers - poate chiar Bikers se numește. O bună parte din public - în general rockeri cu state vechi și iubitori de motoare - a fost însă mult mai impresionată ca mine și s-au manifestat entuziast, lucru pentru care nu pot decât să îi felicit. Nu cred că Pandora pot avea mare succes, dar rămân o trupă plăcută, de ascultat cu inima deschisă, fără mari așteptări, într-un bar, în deschiderea unui concert sau la vreun festival de motoare.
Am ajuns și la momentul serii, concertul Trooper, care au venit să prezinte și câteva piese de pe noul album - Voodoo. Au început direct, chiar cu piesa Voodoo, pentru ca apoi să treacă la melodii mai cunoscute. S-au păstrat titluri din ultimul turneu (de exemplu Încă un strigăt, Nimic nu mai contează), dar s-a și renunțat la unele piese cântate des în ultima vreme în favoarea altora care nu au mai apărut de mult, dar cerute de fani, cum ar fi O viață este prea mult. Practic, a fost o selecție de pe fiecare album Trooper. De pe Rock'n'Roll Pozitiv au fost Nu trebuie să vrei și Old school, baby! De pe Poemele Valahiei au cântat Vlad Țepeș și Solii turci, foarte dragi publicului timișorean, care s-a manifestat pe măsură. De pe cel mai nou album au mai fost presărate următoarele: Scrisoare de adio, Pași de argint, Rugăciunea soldatului, iar Coiotul e îndreptățit să fie surprins că mulți din public deja știau versurile noilor piese. Finalul a fost, pe cât de previzibil, pe atât de intens trăit: Tari ca munții, Amintiri și Strigăt. Și nu se putea fără un bis plin de voie bună: Vino cu mine, o melodie extrem de veselă și de catchy, și I want to break free - cu două zile în urmă se aniversau 20 de ani de la moartea lui Freddie Mercury.
Fără prea multe artificii, Trooper au realizat un concert foarte bun, reușind prin melodie și prin comunicarea cu publicul să creeze o atmosferă incendiară. Rețeta succesului e aceeași: un album stufos, câteva piese vor fi uitate, dar câteva se vor remarca între fani și vor deveni prezențe frecvente în setlist, iar concertele vor rămâne punctul forte al formației, atrăgând și oameni care nu sunt cei mai mari fani Trooper, dar sunt impresionați de atmosfera concertelor acestora. Și forma inedită în care s-a vândut albumul i-a lăsat pe câțiva destul de uimiți.