Cel mai asteptat festival din Romania a inceput vineri (25 iunie 2010) la Romexpo. Am facut o plimbare prin parcul Herastrau si am ajuns la locatie in jur de ora 3. Nu a fost aglomeratie la poarta, ne-am cumparat repede niste jetoane si am ajuns in Golden Circle la fix pentru concertul celor de la Orphaned Land.
Nu ascultasem Orphaned Land pana vineri dar mi-au placut mult. Metal pe ritmuri orientale, imbracaminte de scena specifica si un sunet nesperat de bun pentru prima trupa a festivalului. S-au auzit tare bine si asta mi-a dat sperante ca nu se vor face diferente mari intre trupe pe criteriul opening act/headliner. Bineinteles ca o diferenta de volum s-a simtit la headlineri, dar asta nu a insemnat ca celalalte trupe au avut un sunet cu mult diminuat cum a fost cazul Down in deschidere la AC/DC. Am ramas in cap cu ideea ca trebuie sa le dau o sansa acestor Orphaned Land sa-si faca loc in playlistul meu.
Au urmat Paradise Lost, o trupa pe care o iubesc si de la care aveam asteptari foarte mari. Din pacate, si-au taiat singuri craca de sub picioare sarind de probele de sunet astfel incat toate reglajele facute in timpul primei piese ("The rise of denial" - care a fost macelarita la propriu), tot n-au fost suficiente. Sunetul i-a sabotat pe parcursul intregii cantari, dar asta nu m-a impiedicat sa ma bucur de piesele pe care le cunoasteam.
Din cate imi amintesc au fost "Erased", "I remain", "One second" (preferata mea), "As I die", "The enemy", "Requiem". Cantarea s-a incheiat in ritmurile piesei ce da titlul ultimului album al britanicilor ("Faith divides us, death unites us") si ale celebrei "Say just words".
A venit si randul danezilor de la Volbeat sa intre pe scena, eu m-am entuziasmat foarte tare pentru ca mie chiar imi place trupa asta si m-am bucurat sa vad ca mai erau destui in public care s-au obosit sa-i asculte inainte de cantare pe Volbeat. Mi-au placut la nebunie, atat ca prezenta scenica (baietii astia erau plini de energie), cat si muzical.
Am recunoscut "Radio Girl", "Sad man's tongue" (dedicata lui Dio), "Hallelujah goat", "Mary Ann's palace", "I only wanna be with you" (coverul la care au cantat toti oamenii din jurul meu intr-un glas!), "Guitar gangsters & Cadillac blood" si la final a fost "Still counting", una dintre perferatele mele. Overall, mi s-a parut ca Volbeat si-au facut treaba excelent, nu ma asteptam sa sune atat de bine live, Michael Poulsen este exceptional si sper sa am ocazia sa-i mai vad.
Concertul Manowar mi s-a parut mai bun decat cel de anul trecut. S-a lasat bineinteles si cu un discurs in romana, dar mult mai scurt decat cel de anul trecut si parca ceva mai pertinent (Joey ne-a vrajit cu spatiul carpato-danubiano-pontic, cotropitorii, spiritul Manowar, lupta pentru heavy metal - care lupta?-). Prefer oricand o ora de muzica si 3 vorbe decat 2 ore jumate de circ.
Dupa "Manowar", "Call to arms", "Hand of doom", "Warriors of the world", un cover la "Heaven & hell", Manowar ne-au promis ca se vor intoarce in Romania!
Accept ascultasem mult prea putin inainte de concert si ora tarzie combinata cu ce avea sa urmeze in zilele urmatoare la festival m-au facut sa o iau spre casa dupa doar 5 piese. Mi-a placut vocea noului solist care se achita foarte bine de sarcina de a fii vocalul unei trupe ce se afla pe scena de 30 de ani. De mentionat ca dupa Manowar s-a golit destul de mult, semn ca lumea venise in principal pentru ei in prima seara.
Mi-a placut ca am avut vizibilitate perfecta la toate trupele fiind cel mai putin aglomerat din cele 3 seri de fest.
Urmeaza ziua 2 :-).