Seara a început cu austriecii de la Ill Tidings, o trupă formată în Viena, în 2018 și care are două albume la activ, cel mai nou fiind Hymns to Demise, lansat anul trecut. Cele două albume arată o trupă în plină evoluție și care nu se teme să experimenteze și poate chiar să inoveze. Versurile sunt în limba lor, dar chiar și neînțelegând ce spune vocalul am putut să mă bucur de vocea lui foarte bună și care a trecut cu bine de la growl la o formă de voce clean, dar într-un registru înalt, declamator. Ill Tidings e o trupă care știe să compună un solo bun de chitară, care să se potrivească la fix și aproape fiecare piesă a avut unul. Pe scena din Quantic trupa a avut o foarte bună prestație, dar fără momente speciale sau memorabile în vreun fel. Au cântat piese precum Perchtensabbat, Signa Tenebris sau Void Prayer.
A urmat Nubivagant, trupă chiar mai nouă, formată în 2020 de Omega, forța creativă a trupei Darvaza. Acest proiect ne arată partea mai melodică, mai melancolică a lui Omega, iar piesele sunt mai atmosferice, mai mistice, cu riffuri apropiate de doom, cu lungi pasaje repetitive. Tot două albume au și ei până acum, cel mai nou fiind The Wheel and the Universe, care a fost bine primit de critica de specialitate. Trupa este mai puțin dură (dar are momente de intensitate aproape de nesuportat) cu voce mai mult clean, riffuri curate și în general o linie melodică mai apropiată de rock și chiar speed metal. Foarte bun a fost și toboșarul, Omega, rapid și inovativ. Un mare plus și pentru prezentarea grafică a trupei, mă refer aici la bannere, copertele.albumelor sau designul tricourilor, care chiar e deosebit și arată dorința trupei de a se diferenția. Îmi place să văd o trupă care lucrează și în această direcție. Show-ul lor a fost unul intens și mi-a produs o impresie bună, nu mă așteptam să îmi placă așa mult o trupă fără bass. Au cântat piese precum Into Eternal Night, The Mask and the Devil, Wonders of the Invisible World sau Clothed with the Sun.
Warhymn este o trupă formată în 2019 în București și are tot două albume la activ, cel mai nou fiind Cult of The Primordial, lansat anul trecut. Acest album a fost cântat în întregime pe scena din Quantic de către trupă, lucru neobișnuit în general, dar care a fost o experiență aparte. Albumul este bun și cântat live a căpătat noi valențe față de varianta de studio. Muzica celor de la Warhymn este una care îmbină black metalul clasic cu elemente de pagan metal și rezultatul este reușit, iar pe scenă trupa are o prezență activă. Au fost cei mai comunicativi dintre trupele tinere și se simte la ei dorința de afirmare, de a arăta ce pot și adevărul e că piesele lor sună bine, poate prea comun pe alocuri, dar live energia este diferită și piesele se simt altfel. Muzica lor m-a dus cu gândul la trecut, nu prea există elemente moderne în compozițiile lor și piesele sună raw și trv, așa cum s-a intenționat la început, când genul a fost creat. Mai există lucruri de îmbunătățit, dar Warhymn a dovedit că are mult potențial și o plăcere reală de a compune și de a cânta, lucruri care s-a văzut din plin pe scenă.
În jurul orei 2 noaptea, după o lungă așteptare care s-a întins pe mai multe ore, trupa norvegiană Darvaza a urcat pe scenă. Nu a existat niciun schimb de cuvinte între trupă și public, doar muzică și un vocal întârziat dar care a meritat să fie așteptat, întrucât a făcut un show deosebit. Puțină teatralitate, puțin nonconformism, mult talent, asta mi-a transmis Darvaza pe scenă. Eram obișnuit cu cele trei e.p.-uri și cu albumul Ascending into Perdition lansat anul trecut, dar pe scenă trupa a fost un fenomen. Melodiile lor sunt foarte armonice și mai complexe decât te-ai aștepta de la o melodie black metal, cu multe treceri de la pasaje brutale la unele mai melodice și pe scenă sună parcă și mai bine. Publicul, chiar dacă cel mai probabil obosit, a primit trupa cu mult interes și cred că Darvaza are potențial să devină mult mai cunoscută în România, mai ales că e a treia oară când vin la noi, prima dată au fost la Rites of the Black Mass în 2017 și la REF 2022.
Dacă ar fi să descriu într-un fel prestația lor pe scenă aș zice că ce se întâmplă acolo este haos controlat, un haos aparent care nu explodează, dar care se propagă înspre public. Solistul are un growl chiar foarte bun și puternic și o atitudine de rock star, știe să se miște pe scenă, este sigur pe el, face show, știe când să se apropie de public și când să păstreze distanța. Totuși, nemulțumirea mea este că după o atât de lungă așteptare, trupa a cântat aproximativ o oră, doar șapte piese și nu a revenit la bis. M-aș fi așteptat la un show ceva mai lung, dar a compensat în intensitate și în fascinația pe care a putut să o provoace această trupă. Știu că setlistul este gândit dinainte și că e greu să faci schimbări pe ultima sută de metri, dar m-aș fi așteptat la mai multe melodii. Recunosc, a fost o experiență deosebită să văd Darvaza, la 2 noaptea, într-un club din București, alături de oameni care nu au plecat și au așteptat mai mult sau mai puțin răbdători ca trupa să urce pe scenă.
Setlist Darvaza:
- Mother of Harlots
- The Barren Earth
- Fearless Unfeard He Slept
- This Hungry Triumphant Darkness
- Towards the Darkest Mystery
- The Second Woe
- The Silver Chalice