La Arenele Romane, joi seara, a avut loc concertul australienilor de la Parkway Drive, una dintre
Seara a început cu Darkest Hour, una dintre trupele mele de suflet. Cu o activitate de peste 20 de ani (din 1994), Darkest Hour este una dintre primele trupe de metalcore/deathcore și se menține în continuare în topul celor mai bune. Cu toate acestea, cred că ar merita să fie și mai cunoscută și mai apreciată și cu siguranță mi-aș dori să-i văd headlineri pentru că au cântat mult prea puțin pentru a mă declara mulțumit. Pur și simplu m-au vrăjit și m-au încântat și cele câteva zeci de minute au trecut mult prea repede. Combinația de melodicitate și de agresivitate, solourile de chitară, vocea, basul, versurile, toate se îmbină cum nu se poate mai bine. Darkest Hour este o trupă pe care mi-aș dori să o revăd. Recomand cu mare drag ultimul lor album, Godless Prophets & the Migrant Flora, apărut anul acesta la casa de discuri Southern Lord.
Au cântat, printre altele: Knife in the Safe Room, Doomsayer (The Beginning of the End), Savor the Kill, Those Who Survived sau With a Thousand Words to Say but One.
Băieții de la Stick To Your Guns și-au făcut intrarea în scenă într-un mod amuzant, pe o melodie rock blues veche, în ritm de dans, dar în curând au dezlănțuit forța. Nu e o trupă pe care să o ascult cu regularitate, dar recunosc că live înțeleg mai bine muzica lor cu mesaj social, muzică de protest și de revoltă. Showurile lor sunt energice și nu prea poți să stai nemișcat. S-a lăsat cu circle pitt-uri și băieții nu au stat o clipă nemișcați pe scenă. Adevărul e că o astfel de trupă își pierde mult din farmec dacă nu o vezi live, muzica pe care o cântă, hardcore-ul în general, este făcută să fie cântată live, fiindcă creează o conexiune între scenă și public, este acea energie pe care nu poți să o povestești și nu o poți înțelege decât dacă ești acolo. Și consider că Sticks To Your Guns s-a ridiat la înălțimea așteptărilor. Au cântat, printre altele: Against Them All, Nobody, We Still Bealive, No tolerance sau Amber.
Pe cei de la Parkway Drive i-am văzut live pentru prima oară în 2011 în Silver Church, pe vremea când cele mai mișto concerte se țineau acolo. Multe amintiri am din acel loc și multe trupe bune am văzut acolo. La Parkway Drive am văzut prima dată un stage dive live și am înțeles ce înseamnă un concert metalcore. De cum s-a terminat concertul mi-am zis că o dată în viață tot o să îi mai văd pe băieți și șase ani mai târziu dorința mi s-a îndeplinit. De atunci, trupa a mai scos două albume, Atlas (2012) și IRE (2015), și-a îmbunătăți soundul și a devenit și mai cunoscută. Deja este una din trupele emblemă ale scenei metal în general și cântă pe la toate festivalurile care contează. Au o energie fantastică, un show bine pus la punct și mi-a plăcut mult și jocul de lumini de joi seara. În plus, băieții au adus cu ei și câteva bărci gonflabile cu care câțiva oameni din public s-au plimbat purtați de mulțime. Așadar, pe lângă muzică, și multe distracție!
Atât de multă adrenalină simțeam în mine și la cei din jurul meu, încât credeam că sunt capabil de orice. Concertele intense, ca acesta, sunt cathartice și te curăță pe interior de tot noroiul de la job, din societate și dau un refresh creierului. Poențialul terapeutic al unui concert metal nu ar trebui neglijat și cei de la Parkwa Drive sunt capabili să scoată tot răul din tine și să îți lase un sentiment de pace.
Setlist:
- Wild Eyes
- Carrion
- Dedicated
- Vice Grip
- Karma
- Sleepwalker
- Dark Days
- Destroyer
- Boneyards
- Writings on the Wall
- Idols and Anchors
- Bulls on Parade
- (Rage Against the Machine cover)
Encore:
- Crushed
- Bottom Feeder