Seara de duminică, din nou una dedicată metalului de calitate la Arenele Romane, a fost una deosebit de plăcută. Evenimentul, organizat de Metalhead, a strâns o mulțime de oameni veniți să vadă trupele Ensiferum și Dark Tranquility, însoțite de Gwendydd și Pyogenesis. Toate cele patru trupe au fani dedicați în țara noastră, lucru pe care l-am văzut în public, și toate trupele au avut showuri dinamice și speciale, nu doar au urcat pe scenă și au cântat, ci au transformat ocazia de a fi în fața publicului într-un eveniment. Seara a început cu Gwendydd, o trupă aproape formată numai din femei, cu excepția toboșarului, și care cântă un death metal/metalcore. Trupa, din Bulgaria, are două albume la activ, Human Nature, 2020 și Censored, 2022. Cel din urmă a fost și albumul de pe care trupa a pus accentul, fiind cel pe care îl promovează. Pe scenă membrii arată că le face mare plăcere să cânte și se simt în largul lor. Sunt trupe de studio, care nu se simt bine pe scenă și trupe care fac spectacol. Nu greșesc dacă spun că toate trupele din seara aceasta sunt creatoare de albume superbe și fac un show fantastic pe scenă. Gwendydd au dat startul în mare forță unei seri muzicale de o energie nebună. Au cântat piese precum Human Nature, Martyrdom, A Hypocrite In A Child's Eyes sau Rape.
Au urmat cei de la Pyogenesis, o trupă pe care îmi e greu să o încadrez, fiindcă are elemente de prog, de metal modern, death metal, gothic și multe altele. Toate aceste influențe fac casă bună în muzica lor, fiindcă oamenii chiar știu să scrie o piesă. Trecerile de la un ritm agresiv la unul dreamy, ruperile de ritm, tobele care fac legea, toate dau naștere unor piese care sunt și complexe și catchy în același timp. Cu nouă albume în spate, cel mai recent fiind, A Silent Soul Screams Loud, din 2020, cu nenumărate concerte prin nenumărate țări, trupa e mai proaspătă, mai energică și mai activă ca niciodată. Au transformat scena într-o desfășurare de emoții, de riffuri grele, acompaniați din când în când de jocuri pirotehnice. Au promis că vor reveni în noiembrie, nu ne rămâne decât să-i revedem. Au cântat piese precum: Flesh and Hair, I Have Seen My Soul, Will I Ever Feel the Same sau Lifeless.
Ensiferum au metamorfozat scena în câmp de bătălie, dar și în corabie sau țărm populat de sirene. Elementele mitologice, istorice și vikinge sunt prezente în muzica lor, alături de etrenele teme legate de moarte, dragoste, regăsire, călătorie. Ei fac melodii care să se potrivească unei atmosfere așteptate de către fani, sunt o trupă tematică, dar care se reinventează constant, cu aproape fiecare album, dar fără a pierde ceva din membrana lor.
Ensiferum este și o trupă care aduce bucurie în muzică. Poate nu toate piesele lor sunt vesele, dar pe scenă aduc o mare energie pozitivă. La concertele lor te simți pur și simplu bine, îți vine să cânți, să sari, să dansezi, să te lupți cu orci sau să mergi în căutarea sirenelor de pe fundul oceanului. Ei au scos anul trecut un album, Thalassic, care a adus multe elemente noi, bune, și au cântat câteva piese de pe acesta, fără a uita însă de albumele mai vechi.
Setlist
- Rum, Women, Victory
- Andromeda
- One More Magic Potion
- Into Battle
- For Sirens
- Run From the Crushing Tide
- Treacherous Gods
- In My Sword I Trust
- Lai Lai Hei
- From Afar
Dark Tranquility e un nume greu în scena death metalului melodic, a făcut istorie împreună cu In Flames și At The Gates, dar fiecare din aceste trupe și-a creat un stil diferit, propriu, care a și născut epigoni. Albumele lor sunt niște trepte pe care alte trupe le urcă atunci când încep să compună muzică. Suedezii au lansat în ultimii ani câteva materiale discografice destul de diferite de cele de până acum, dar care mi se pare că au dus trupa într-o direcție nouă. Pun mai mult accent pe partea melodică, pe efecte de chitară, chiar versurile lor sunt mai profunde, mai filozofice. Moment și Atoma nu au fost primite la fel de bine de toți fanii, care își doreau să repete la nesfârșit muzica de pe primele albume, dar unei trupe îi stă bine să evolueze.
Dark Tranquility au venit de multe ori în România, iar de fiecare dată concertele lor au fost extrem de intense. Jocurile de lumini, melodiile, imaginile proiectate în spate fac din show-urile lor adevărate experiențe. De asemenea, comunică foarte bine cu publicul, pe care îl implică deseori, astfel că se creează o legătură între scenă și oamenii veniți la concert. De data aceasta trupa a cântat și unele piese vechi, pe care nu le cântă chiar mereu, dar, din păcate, din anumite motive legate de ora de încheiere a concertelor, nu au mai apucat să cânte Misery's Crown, una dintre piesele lor emblematice.
Setlist:
- Identical to None
- Transient
- The Treason Wall
- Monochromatic Stains
- Forward Momentum
- Terminus (Where Death Is Most Alive)
- The Dark Unbroken
- Punish My Heaven
- Atoma
- Inside the Particle Storm
- Phantom Days
- ThereIn
- Lost to Apathy
