Recenzie de album: This Void Inside - My Second Birth-My Only Death (2018)

Cel mai nou album al formației This Void Inside, My Second Birth-My Only Death, a apărut în 2018 la casa de discuri Agoge Records și pot spune, după câteva ascultări succesive, că este unul solid, divers, cu melodii catchy, bine scrise și produse. Ca gen este un gothic rock/metal, cu influențe hard rock, power metal/heavy metal și anumite pasaje electronice (de exemplu piesa Downtrodden este diferită de restul albumului și, puțin remixată, ar putea fi difuzată în club). Dave Shadow a pus bazele acestei trupe în 2003, după ce a părăsit My Sixth Shadow. De-a lungul anilor au scos mai multe albume, dar au existat și perioade lungi de absență. Totuși, în 2018 s-au întors cu acest album și cred că pentru fani așteptarea a meritat, ținând cont de calitatea melodiilor. Mi-a adus puțin aminte de formații precum Apoptygma Berzerk, Your Hands Divine sau Ace of Hearts.

Este un album relativ lung (12 piese + 2 bonusuri) care nu plictisește, ba din contră, se cere reascultat imediat ce s-a terminat. Fiecare piesă are ceva care atrage, ceva numai al ei, pare că trupa s-a concentrat pe cele mai mici detalii, neexistând piese cu adevărat monotone sau repetitive. Există, evident, o formulă care se repetă pe majoritatea melodiilor, însă nu ascultăm aceeași piesă din nou și din nou, sau nu găsim trei piese bune și restul de umplutură. Se află pe album atât piese heavy (Memories' Dust sau Break Those Chains), cât și balade, unele destul de siropoase (Losing My Angel). Anumite piese îți dau energie și voie bună, altele transmit melancolie și te îndeamnă la introspecție. Piesele care mi-au plăcut cel mai mult sunt: Memories' Dust, Trapped In A Daze și The Artist And The Muse.

Îmi mai place că se aude clar fiecare instrument, că există în cadrul aceleiași piese mai multe schimbări de ritm și, cel mai important, refrenele sunt foarte potrivite, curg natural, nu par chinuite sau pregătite în vreun fel ostentativ înainte. Vocea lui Dave Shadow este una foarte bună, curată, expresivă, uneori pare de tenor, alteori pop, în funcție de melodie. Poate foarte bine să urce sau să coboare octavele, în funcție de cum îi dictează ritmul. Riffurile sunt bine gândite, unele surprinzător de bune și de lucrate, iar tobele se integrează perfect. Pe anumite melodii se simte mai mult orga, pe altele e mai în surdină și chitarele fac treaba, dar in toate există un echilibru.

My Second Birth-My Only Death poate părea un album ușurel la prima ascultare, dar este mult mai complex decât pare și la fiecare reascultare am descoperit noi și noi detalii, noi ritmuri, mi-au atras atenția piese pe care nu le reținusem prea bine la ascultările celelalte. Nu este perfect, are și momente mai slabe sau oarecum comerciale, dar per total este un album puternic și bine legat, care cred că i-ar satisface și pe cei mai greu de mulțumit oameni. Recomand!

Trupă: This Void Inside

Album: My Second Birth-My Only Death

Casă de discuri: Agoge Records

An apariție: 2018