Poate că ar trebui să notez undeva data de 9 octombrie 2020, fiind primul concert la care am asistat după mult, mult timp. Dar chiar nu am să o fac căci nu am nimic la superlativ de spus despre acest concert. Doar aprecierea mea pentru Methadone Skies și pentru organizatorii evenimentului, pentru că sunt sigur că a fost nevoie de un efort în plus date fiind condițiile actuale.
În rest, a fost un concert aproape la fel ca oricare altul, ceea e important de subliniat, că putem în continuare să ne bucurăm de muzică live, chiar dacă nu ne mai putem manifesta așa cum ne-am dori. Evenimentul s-a desfășurat într-un loc nou pentru Timișoara, Faber. În curtea spațioasă au încăput 200 de scaune pliabile corespunzător distanțate. Spre surprinderea mea (și a trupei) puține au rămas neocupate, ceea ce înseamnă o prezență mai ceva ca în vremurile bune. Mai ales având în vedere că deși ploaia ne-a onorat cu absența ei, o seară de octombrie e totuși destul de răcoroasă.
Mi-am luat locul undeva în al doilea rând și m-am cufundat în scaun și în muzica plină de imaginație a concitadinilor de pe scenă. Au început în forță, cu piese "cu nerv", pentru ca apoi să lase loc celor mai melodice. Oricum, așa cum ne-au obișnuit, trecerea de la o stare la alta, pentru ei, e "second nature".
Am avut parte și de două piese (adică vreo 25 de minute) de pe viitorul album la a cărui înregistrare se lucrează în prezent. Păstrând natura ludică a compoziției caracteristică trupei, prima piesă e energică, diluând un pic sound-ul stoner spre sonorități mai tradiționale. Despre a doua nu pot spune decât că e lungă și cred că a fost găsită undeva prin laboratorul lui Frankenstein.
Și pentru că publicului i-a fost dor de savurat muzică live și trupei i-a fost dor de cântat, am avut parte de un bis lung cât jumătate din concertul obișnuit, rezultând un total de aproape 90 de minute. Am plecat încântat și cu dorința de mai multă muzică, atunci când va fi să fie. Dar nu peste prea mult timp, sper.