Seara de vineri, 15 aprilie 2016, a adus în fața publicului timișorean trei trupe interesante din Ungaria, Serbia și România. Evenimentul a fost organizat de Haywire Booking, propria agenție a celor din Methadone Skies, capul de afiș al serii.
La ora începerii nu erau decât vreo două-trei zeci de oameni în fața scenei din club Daos, pe care se desfășurau maghiarii de la Dungaree. Sunt o trupă foarte nouă, fondată în 2014. Au scos două EP-uri intitulate Climb Out of the River și Final Yell, iar primul album urmează să fie lansat în câteva luni. Timp de o oră au cântat atât din piesele disponibile deja, dar și unele noi ce își vor face apariția pe anunțatul material. Muzica e ușor de descris ca fiind un post-grunge cu un sound heavy de southern rock. Vocalul sună ca un Scott Stap de la Creed cu o voce mai groasă. Au sunat bine, au avut câteva solo-uri bine punctate și au primit aplauze meritate de la întreg publicul care s-a înmulțit vizibil până la finalul recitalului.
Trio-ul sârb Consecration are ceva mai multă experiență: 16 ani de activitate și 5 albume lansate. Muzica lor se bazează pe atmosferă și foarte mult experiment. Parcă fiecare piesă se încadra într-un alt gen muzical, alternând tempo-ul lent de doom cu cel heavy, uneori aproape punk. Extrema a fost atinsă pe o piesă spre final, când bass-ul și chitara cântau ceva total diferit. Părea imposibil să aibă sens, dar cumva a sunat bine. Din păcate, sunetul îngrozitor de tare a cam afectat calitatea muzicii. Dacă la Dungaree a fost acceptabil (trecând peste câteva microfonii), muzica lor fiind destul de liniară, Consecration au variat de la cele mai joase până la cele mai acute, unde sunetul se transforma în zgomot din cauza sonorizării. Dar oricum publicul care între timp umpluse sala de concert a apreciat din plin prestația sârbilor.
Capul de afiș al serii a fost însă lansarea noului album Colosseus al timișorenilor Methadone Skies. Ca încălzire am avut parte de două piese de pe precedentul material discografic, Eclectic Electric. Chiar prima a fost piesa titlu, un scurt intro disco-groovey, urmat de epica de 15 minute, Tatabong. A sunat bine și fără vocea lui Davide Straccione (de la Zippo și Shores of Null), dar parcă s-a simțit lipsa acesteia.
Au urmat toate cele 5 piese ce compun albumul Colosseus, cu câteva piese mai vechi intercalate. Așa cum am spus (mai rezervat) și în recenzia albumului, Master of Convulsions mi se pare o bijuterie tehnic-compozițională și în concert mi s-a confirmat acest lucru. Publicul a recepționat foarte bine noile melodii, semn că albumul e clar un pas înainte pentru trupă, asigurat de calitatea și mai ales de ingeniozitatea și imaginația muzicienilor. Exit the Void a marcat sfârșitul călătoriei de o seară prin diferite genuri și stări provocate de cele trei trupe din trei țări diferite.
