A nins peste Bucuresti si ca de obicei, totul a fost dat peste cap. Din fericire, nu si concertul Tarjei Turunen de la Sala Palatului din Bucuresti, un eveniment de neratat ce a avut loc pe 25 ianuarie.
Am fost sa o vad pe Tarja cu sufletul deschis, intotdeauna mi-a placut vocea ei si felul de a canta asa ca imediat ce s-au deschis portile, eram la datorie cu camera de gat si cu un mare zambet pe fata. Sala Palatului nu este una dintre cele mai bune sali pentru rock, dar are cateva avantaje de necontestat: locatia, scena mare, acustica si luminile. Din punctul meu de vedere, o sala mai buna pentru concertul Tarjei nu exista in Bucuresti.
Nu o sa relatez foarte multe despre trupele din deschiderea concertului, Scala Mercalli si Sylpheed, doua trupe italiene ce nu m-au impresionat cu nimic. Prin ochii mei s-au vazut ca doua trupe incepatoare, desi stiu foarte bine ca nu este cazul aici si dupa recitalul carora, nu am ramas cu mare lucru. Macazul s-a schimbat insa inca de la primele acorduri ale trupei Tarjei.
Eram in dreapta scenei, vedeam destul de bine in spatele cortinei si ritmurile piesei "Anteroom Of Death" sunau ca o incantatie. In momentul acela m-am bucurat enorm ca am ales sa fiu acolo si orice urma de oboseala mi s-a dus fara urma. Aveau sa urmeze niste clipe ce cu greu pot fi descrise in cuvinte.
Tarja este una dintre persoanele care iti capteaza privirea si nu te poti opri sa nu te uiti fermecat la ea. Vocea ei, felul cum danseaza, vestimentatia, felul cum vorbeste, atitudinea, toate sunt de o frumusete rara si unice, are farmecul taramurilor nordice de unde se trage. Are o lumina in ochi, o licarire specifica, se vede ca s-a nascut sa fie pe scena si se simte perfect acolo.
Ne saluta in limba romana si multumeste in nenumarate randuri. Pare impresionata de cat de multi suntem si de entuziasmul nostru. Ea ne ofera un spectacol perfect iar publicul vine mai in fata cu fiecare piesa.
Primele piese le-am petrecut in fata scenei, incercand sa ma concentrez la pozat si la muzica in acelasi timp, nu vroiam sa ratez nici o clipa din nebunia ce se desfasura acolo. La "I Walk Alone" sala canta impreuna cu Tarja si pentru mine este deja un vis implinit. Dupa "Dark Star" avem parte de un moment deosebit, un solo de tobe al lui Mike Terrana ce loveste salbatic si intr-un ritm incredibil. Este unul dintre cei mai buni tobosari pe care i-am vazut, o "bestie" se invarte betele de tobe pe degete cu o viteza uimitoare si cu greu publicul tine pasul cu el prin aplauze.
Piesa "Little Lies" ne ofera la inceput un moment al trupei, fara solista Tarja, un moment care ne demostreaza ca fiecare dintre ei este un instrumentist desavarsit. Nu puteam sa nu avem parte si de o intoarcere in trecut, asa ca auzim piesa "Bless the Child" interpretata sensibil de Tarja.
Este un concert spectaculos, nu avem timp sa ne plictisim pentru ca avem parte numai de momente inedite. Tarja canta la pian piesa "Oasis", glumeste ca a gasit pianul respectiv in culise si nu a putut sa se abtina sa nu cante la el. Este o prezenta incantatoare in felul ei de a fi.
Avem parte si de un medley acustic incheiat cu "I Feel Immortal", inca doua piese si asteptam cu totii bis-ul. Tarja nu putea pleca fara un bis de la Bucuresti, nici de data asta.
"The Phantom of the Opera" il aduce pe scena pe tenorul Bogdan Bratu alaturi de Tarja care este imbracata intr-o rochie alba ce o face sa arate ca un inger. "Die Alive" si "Until My Last Breath" incheie spectacolul, Tarja primeste trandafiri rosii si promite ca va reveni.
A fost o concert complet si incantator, a fost metal si opera. Multumim Phoenix Entertainment pentru inca un concert minunat!
Setlist:
1. Anteroom of Death
2. Lost Northern Star
3. Naiad
4. I Walk Alone
5. Dark Star
6. Drum Solo
7. Little Lies (band)
8. Little Lies
9. Into the Sun
10. Bless the Child
11. Oasis / The Archive of Lost Dreams
12. Rivers of Lust / Minor Heaven / Montañas de Silencio / Sing for Me /I Feel Immortal (Acoustic)
13. Never Enough
14. In for a Kill
Bis
15. The Phantom of the Opera
16. Die Alive
17. Until My Last Breath