Incet, incet, am ajuns in ultima zi de festival. A fost destul de liber la inceput dar pana la Rammstein s-a strans aproape la fel de multa lume ca si in seara precedenta. Daca in ziua Big Four s-a tot batut moneda pe scrierea istoriei, indraznesc sa spun ca si aceasta ultima zi de festival a fost la cote cel putin la fel de intense.
Prima trupa a zilei a fost Luna Amara. Mi-a placut inceputul recitalului lor, cand au cantat piesele vechi ("Dizident", "Gri dorian"). Nu sunt fan al clujenilor dar tin sa ii felicit pentru prestatia de la Sonisphere si intentionez sa ajung la un concert propiu de-al lor cat de curand. Un pic mai tarziu, dupa recitalul Alice in Chains, l-am revazut pe Mihnea in public aproape plangand de fericire si emotie. N-am nici un dubiu ca aceasta trupa i-a influentat enorm pe cei din Luna Amara.
Anathema a inceput cu un cover ("Kashmir"- Led Zeppelin) si au continuat cu piese proprii din care am recunoscut "Deep", "Lost control", "Empty". La piesa "A natural disaster" au fost acompaniati de Lee Douglas, singura prezenta feminina de la acest festival si au incheiat cu piesa "Fragile dreams"
Din pacate, au avut si ei ceva probleme cu sunetul dar s-au rezolvat pana la final. Nu mi-a placut atitudinea lui Vincent Cavanagh care nu a reusit sa-mi transmita acea energie pe care o asteptam eu de la ei. Poate data viitoare.
Au urmat Stone Sour pe care ii asteptam cu nerabdare. Muzical mi-au placut, metal american, un Corey Taylor in forma si o dispozitie buna de cantat (a fost ultimul concert al lor din turneul european).
Am auzit "Made of scars", "Through glass" si "30/30-150" dar si piese noi de pe viitorul album al trupei. Ce nu mi-a placut? Degetul mijlociu pe care Corey Taylor l-a aratat de doua ori publicului si faptul ca nu este in stare sa spuna o propozitie fara sa foloseasca "fucking".
Desi nu am fost niciodata ascultator de grunge, eram curioasa sa vad concertul Alice in Chains. Mi-a placut mult ultimul album "Black gives way to blue" si vroiam sa vad cum se prezinta live aceasta trupa si noul lor solist vocal William DuVall.
Abia la piesa "Check my brain" am recunoscut si eu ceva familiar si mi-a placut versiunea live dar pana la final m-au pierdut undeva pe parcurs. Inca nu-mi dau seama ce a lipsit de nu am reusit sa raman focused la ceea ce se intampla pe scena. Am mai recunoscut "Acid bubble", "Man in the box", "Again" si clasica "Would".
Pana sa ne dezmeticim noi, s-a tras cortina si in spatele ei se pregatea scena pentru concertul Rammstein. Publicul stia ca avea sa urmeze: o desfasurare uriasa de forte, ceva inimaginabil si foarte greu de exprimat in cuvinte.
In acordurile piesei "Rammlied" cortina neagra a picat, in spatele ei fiind dezvaluita o a doua cortina cu steagul nemtesc. Rammstein sunt in turneul de promovare al ultimului lor album "Liebe ist fur alle da" si astfel, am avut parte de mai mult piese incluse pe acest album. La fiecare piesa s-a intamplat ceva, fie ca a fost vorba de efecte pirotehnice, aruncatoare de flacari, artificii inspre scena - la asta nu cred ca se astepta nimeni.
La "Freuer Frei!" am auzit prima data multimea cantand intr-un glas, lucru ce s-a repetat si care m-a facut sa tremur de emotie. La "Du hast" am avut o senzatie incredibila, s-a cantat mai tare si mai cu patos decat la "Nothing else matters" al celor de la Metallica. Claparul este nebun si are niste miscari din alta lume, ca sa nu mai pun la socoteala faptul ca a mers pe o banda rulanta tot concertul.
Mi-au placut enorm "Waidmann's heil", "Du reichst so gut", "Benzin". La "Pussy", asa cum era de astepta, Till Lindemann s-a urcat pe tunul de spuma ce a improscat primele randuri de fani. Dupa care i-au mai perpelit un pic la foc, se simtea o caldura de pe scena...Nu a fost nevoie de vorbe, ce sa mai vorbesti?
La bis au fost "Sonne", "Haifisch" la care claparul a plecat intr-un boat crowd surfing, fiind purtat pe brate de spectatorii din Golden Circle. A trecut si pe deasupra capetelor noastre :-).
La "Ich will" toti stiam ca se termina dar mai vroiam. A fost incredibil, cat de bine suna Rammstein live si lasand la o parte show-ul, pot spune ca nici muzical Rammstein nu se lasa mai prejos. Cu siguranta sunt o trupa must see pentru orice rocker.
Sa speram ca se vor intoarce cat mai curand in Romania!