Scena Andrei Calmuc
Embryo a dat startul concertelor în a patra zi de festival, care a început ceva mai târziu fiindcă, din cauza unor probleme cu transportul, blackerii de la Gaerea nu au mai ajuns. A fost un show decent.
Sonum din Italia a continuat cu un metal extrem, din păcate în fața unui public nu prea numeros. Ar fi meritat mai mulți oameni, fiindcă ce fac ei chiar sună bine și live au dat clasă. Au avut o comunicare bună cu publicul și au oferit muzică de calitate.
Hierophant a continuat cu un black metal dur. Corpse paint, cranii pe scenă, cruci, tot tacâmul. Foarte tare sunetul, nu s-a înțeles mai nimic jumătate din concert, din păcate. Melodiile lor nu sunt rele (chiar dacă sunt evil), dar un sunet prost strică tot.
Discharge, legendele hardcore, o trupă care a influențat generații întregi de muzicieni, a urmat în cort. Din fericire, sunetul trupei a fost mult mai bun. S-a lăsat cu moshpit și toate cele, dar mai puțin decât m-aș fi așteptat la început. Pe parcurs situația s-a reglat chiar foarte bine.
Trupa de death metal Impaled Nazarene a continuat ziua. În ciuda muzicii de referință în zona în care activează, atitudinea trupei a fost de câteva ori una lipsită de respect față de public. De câteva ori solistul ne-a certat sau a avut o atitudine pasiv-agresivă, lucru care pe unii ne-a deranjat. Totuși, nu a fost o constantă, ci câteva momente disparate. În rest, muzical, a fost un show bun.
Abbath a încheiat o zi memorabilă. Fostul solist și lider al legendarei trupe Immortal este în continuare în mare formă. El și noua trupă au scos câteva albume bune și la Râșnov a cântat în mare parte melodii de pe ele, dar și unele cover-uri Immortal, precum "Triumph " sau "Battalions ". A sunat bine și au rămas mulți oameni la concert.
Scena Brașov
Agnostic Front a intrat în scenă pe un intro western și apoi a continuat cu deranj. Pe prima piesă nu prea s-a auzit vocea, dar s-a reglat apoi. A fost multă adrenalină, unii au făcut flotări în mijocul pitului. Pompierii au pus serios furtunul pe mulțimea care făcea circle pit, până și cineva de la Security a făcut crowd surfing, și până la urmă trupa de hardcore din New York a demonstrat de ce este în continuare unul dintre marile nume ale scenei. Dacă în prima zi scriam că cel mai mare moshpit a fost la While She Sleeps, cred ca de fapt aici a fost. Până acum. Și au fost câteva. Agnostic Front a început în forță, a terminat în forță.
Obituary a revenit în România pentru un concert care s-a lăsat cu moshpit. E un băiat cu mască albă care ia parte, alături de gașa lui, la toate și mai ales la crowd surfing. De patru zile sunt de neoprit, la fel și în seara aceasta. Obituary a scos nu demult un album nou, care pur și simplu face de rușine multe discografii ale unor trupe recente. Bunicuții death metal sunt mai buni ca niciodată și pe scenă au rupt.
Avatar a avut primul show în România și a venit cu o producție extraordinară. Știam trupa, am mai văzut filmări live, dar nimic nu m-a pregătit pentru ce a urmat. Nu sunt neapărat fan al muzicii, cu toate că și melodiile lor sunt catchy și albumele formează un univers distinct, de freak show. Totuși, trupa a pus la punct o coregrafie excelentă, un discurs cu care solistul a captivat publicul, o serie întreagă de artificii artistice și a avut cel mai bun show de până acum. M-am uitat fascinat la tot concertul. Au zis că revin, și sincer, de abia aștept.
Scena Adrian Rugină
Hangman's Chair a adus ritmurile doom/sludge la festival. Este o trupă excelentă, cu o vizibilă creștere în ultimii ani, mai ales de când a semnat cu Nuclear Blast. Totuși, nu s-a prea auzit bine, basul a fost prea tare, vocea prea joasă și cu greu am putut înțelege versurile chiar bune și nu s-a pus în valoare calitatea vocală a solistului.
Proiectul I Am Morbid a continuat cu un death metal de manual. Cred că din toate concertele de gen de până acum acesta a sunat cel mai curat. Nu au fost artificii artistice, doar muzică bună, cântată așa cum trebuie. Publicul, cel feminin mai mult, s-a putut delecta și cu o priveliște a unor mușchi bine conturați ai celor doi chitariști ai trupei.
Francezii de la Perturbator ne-au pus la dans la fel de tare ca celălalt francez (Igorrr), și o parte din metaliștii prezenți nu s-au sfiit să arate că sunt deschiși și către unele proiecte mai diferite. Nu s-a folosit niciun cuvânt pe scenă, totul a fost pur instrumental și a sunat excelent.
In Flames a încheiat seara la scenele mari cu un show de la care nu aveam decât așteptări mari. În mare parte au fost îndeplinite. Muzical vorbind trupa a fost la înălțime, a sunat excelent, dar nu a avut aproape deloc o scenografie, așa cum ne-a obișnuit la alte concerte. Dar până la urmă ce contează e muzica și felul în care trupa își respectă fanii. Din acest punct de vedere nu am ce zice. Anders & co. au rupt scena, au îndemnat la moshpit, la crowd surfing și ne-au mulțumit pentru că-i susținem în continuare. Au cântat piese de pe albumele vechi, dar și din cele de pe noul album, care e cel mai bun din ultimii prea mulți ani.