Cei de la For The Wicked au fost senzaționali la Rockstadt Extreme Fest acum două luni și așteptam cu nerăbdare să-i revăd. Trupa s-a reunit nu de mult și e păcat să nu mergi la un show live al băieților. For The Wicked a intrat la 19.30 pe scenă și curând în fața scenei oamenii au început să se miște, nu câți m-aș fi așteptat după experiența trecută, dar destui încât să fie bine. Clujenii au venit cu multă energie, pregătiți pentru „sport" și piesele au sunat excelent. S-au auzit toate instrumentele curat și vocea a fost la înălțime. Pe ultima piesă vocalul a coborât în mulțime și a cântat în mijlocul moshpitului, la bustul gol, așa cum se face ca să fie frumos. Au cântat piese precum: Lost and Found, I Will Never, Venom, FFF 1, 2, 3, BOOM, New King sau Betrayed, cu care au și încheiat, așa cum ziceam, majestic.
Last Hope pregătește un nou album care probabil va fi lansat la anul. Până atunci, trupa, aflată a treia oară la noi în țară anul acesta, a adus hardcore-ul de calitate, cel care salvează vieți, pe scena din Quantic. Și de data aceasta trupa a mizat mai ales pe piesele vechi, de la începuturi, și a inclus foarte multe în setlistul lor. Publicul a apreciat acest lucru și a făcut atmosferă. Nu au fost moshpit-uri ca la celelalte show-uri ale trupei, dar s-au pus la bătaie multe energii pozitive, eliberatoare. Muzica aceasta are, pe lângă un mesaj anti sistem bine țintit, și calitatea extraordinară de a scoate din ascultător speranța că va fi mai bine, chiar dacă poate e rău în acel moment, așa cum ne dă de înțeles chiar numele trupei. Vocalul Last Hope, Alexander Boyadjiev, a vorbit între piese și a încurajat publicul. Melodiile au sunat foarte bine și heavy, fără probleme tehnice. Din setlist au făcut parte piese precum: New One, One of Us, Peacemaker, Stop Crying, Someone, Another, Reality, F.P.
Chiar dacă am văzut de multe ori Coma live, nu pot spune că am avut șansa până acum să văd o Coma atât de hardcore ca aseară și nu știu dacă publicul a influențat trupa sau invers, dar s-a făcut moshpit și crowdsurfing la greu, fapt care l-a făcut pe Cătălin Chelemen să spună ca au trebuit să treacă 23 de ani de activitate pentru a avea parte de un crowdsurfing sustinut la un concert de-a lor. Între piese el a vorbit foarte mult, foarte bine, ne-a îndemnat să uităm de probleme, de ziua de mâine, de muncă, de programe, de tot ce ne încarcă negativ.
Mi-a plăcut și că Dan Costea a purtat un tricou cu Igorrr și a fost pe val cu vocea growl, a cântat din suflet, a scos din el totul, la fel ca restul trupei. S-a strigat și inevitabilul „Gogoașă președinte!" și la un moment dat basistul a și aruncat un sutien in public, nu știu de unde și de ce și nu știu nici cine l-a prins, totul fost neașteptat. Spre marele deliciu al publicului, trupa a cântat multe piese din cele vechi, precum În mine în șoaptă, Nu vreau fetițo casă, Stai, Coboară-mă-n rai sau Cântă-mi povestea, dar și noi, Calista și Lauri.