Anul acesta m-am simtit privilegiata ca traiesc in Bucuresti, rand pe rand nume uriase ale rockului international calcand pe meleagurile noastre si aducandu-ne o bucurie imensa. Este si cazul lui Ozzy Osbourne care a concertat ieri (2 octombrie 2010) la Zone Arena.
Trebuie sa recunosc ca nu aveam mari asteptari de la acest concert dat fiind faptul ca Ozzy are o varsta, trupa nu mai e ce-a fost (eu sunt un mare fan Zakk) si noi asistam la un open air in octombrie.
Am ajuns la Zone Arena cand prima trupa din deschidere (Coma) tocmai elibera scena. Prin urmare, nu va pot spune nimic despre recitalul lor. Mi-a placut ca nu am stat la coada deloc la intrare, mi-au pus bratara de Golden circle inca de la poarta si astfel au evitat o noua perchezitionare corporala.
Luna Amara am urmarit din Normal Circle si ne-au oferit un show bun, similar cu cel pe care l-am vazut la festivalul Sonisphere. Eu ii consider o trupa experimentata cu un noroc fenomenal avand in vedere ca sunt alesi sa deschida pentru nume mari. Au avut un show corect, apreciat de public. Mihnea ne spune la final ca "Vine Ozzy!", cantand in ritmul piesei de la Holograf.
Inainte de inceperea recitalului, incurajari pentru public rasunau deja din culise - nimeni altul decat Ozzy.
"Bark at the moon" a deschis show-ul si o explozie de urale a invadat spatiul concertului. Estimarile mele sunt ca am fost undeva la 20.000 de suflete. Plus un suflet intunecat care ne-a spus sa "go crazy!" si "Let the madness begin!".
Nu pot sa spun ca s-a auzit bine de la inceput, reglajele au fost facute cu siguranta pe prima piesa, Ozzy a falsat pe alocuri si asta s-a mentinut pe parcursul primelor 3-4 piese. Urmeaza "Let me hear you scream", singura piesa de pe ultimul album Ozzy ce si-a facut loc in playlist.
La "Mr. Crowley" se aprind brichete in public si la "I don't know" sarim la indemnele diavolului de pe scena. E incredibil cum publicul din fata scenei, majoritatea fiind format din oameni de peste 40 de ani, executa fiecare comanda venita de pe scena cu atata constiinciozitate. Ozzy arunca cu spuma si cu apa pe cei din fata scenei, eu stau undeva mai in spate ferita de un botez metalic (era destul de frig afara).
Urmeaza un prim cantec Black Sabbath si publicul izbucneste din nou in acordurile piesei "Fairies wear boots". "Suicide solution" si Ozzy isi ofera un propriu botez cu spuma! "Road to nowhere" cred ca este piesa ce m-a emotionat cel mai mult live, a fost cantata divin si in plus, finalul piesei l-a gasit pe Ozzy in genunchi in fata publicului.
"War pigs", un magistral "Shot in the dark" si "Rat salad" la care avem parte de doua solo-uri urmeaza in playlist. Mi-a placut solo-ul de tobe al lui Tommy Clufetos, de fapt in tot concertul am apreciat sectia ritmica care a fost ceas! Gus G a cantat bine dar imi este imposibil sa nu-l compar cu Zakk Wylde (cel de-al doilea fiind pentru mine infinit mai bun, chestie de gust probabil).
La "Iron Man" cantam intr-un glas si Ozzy isi face aparitia cu un steag al Romaniei pe umeri. "Killer of giants" este prezentat ca "a special song wrote a long time ago" iar la "I don't want to change the world" suntem incurajati din nou sa o luam razna "you have the permission of Ozzy to go crazy!!". Ne imbarcam in "Crazy train" si auzim in continuu incurajarile lui Ozzy: "Louder!", "I can't hear you!!!".
La bis imi fac loc sa ies din Golden Circle, ca sa ajung la prietenii mei din Normal Circle inainte de final. Ii gasesc repede, la fix cand incepe "Mama, I'm coming home" pe care o cantam impreuna. In jur lumea danseaza si se distreaza mai bine ca in fata scenei. "Paranoid" incheie nebunia ce a durat aproape 2 ore si nostalgia isi face deja loc in sufletul meu. Oare o sa mai am ocazia sa-l vad live pe Ozzy vreodata?
O seara memorabila, un spectacol de neratat! All hail the Prince of Darkness!