Poate cel mai asteptat moment de vara asta, dupa festivalul Sonisphere, a fost pentru mine reintalnirea cu gigantii Iron Maiden. Nici nu avea cum sa fie altfel avand in vedere ca in urma cu 2 ani mi-au oferit cel mai bun concert la care am asistat vreodata, inca nedetronat in topul personal!
Doua zile de Artmania, o raceala zdravana capatata pe parcurs si lipsa acuta de somn - nimic nu a putut sa ma tina departe de a-i vedea pe Iron Maiden si cum am ajuns in Cluj m-a cuprins o agitatie d-aia specifica de m-am apucat sa-mi sun toti prietenii si sa-i alertez ca o sa vad Maiden din nou in doar cateva ore.
De la inceput am fost sceptica in legatura cu organizarea acestui eveniment, chiar daca stiam ca cei din Cluj au apelat destul de mult la E-magic (organizatorii concertului de pe Cotroceni). Miscarea cu primii 5,000 de oameni care prind bratara pentru Gazon A mi s-a parut o chestie total nedreapta - nu poti sa delimitezi publicul pe criteriul cat de mult poate sa stea in soare si sa se imbulzeasca. Dar m-am sacrificat. M-am postat cu cateva ore bune inainte la coada, m-am prajit la soare si am constatat ca mult-aclamata educatie a celor din vest e doar poveste.
Si ca sa termin cu lucrurile mai putin bune: cei de la intrare care se presupunea ca ar trebui sa fie bodyguarzi gen BGS sau ceva erau niste mosi total necalificati sau niste pitzipoance care faceau exces de zel, Gazonul A era o chestie mica - mult prea mica pentru 5,000 de suflete, jetoanele nu se returnau si o buna parte din public era format din neavizati, probabil au primit biletele la concert cadou la mall.
Scena era destul de mica, cu siguranta Bruce nu prea a avut pe unde sa alerge si sa sara in stilul caracteristic. Dar de ajuns cu lucrurile astea, sa trecem si la muzica.
Trupa ce a deschis spectacolul a fost Cargo, o alegere excelenta pentru Ardeal unde sunt foarte iubiti. Cu un playlist asemanator cu ce am vazut in urma cu mai putin de o luna la East European Motor Show, Cargo au facut unul dintre cele mai bune concerte ale lor avand o sustinere enorma din partea spectatorilor (cel putin cei din Gazon A) ce au cantat cot la cot cu ei.
M-am bucurat sa aud "Batacanda" si celelalte piese vechi si a fost cam trist ca insista inca sa cante asa des balada cu ploaia care deja a devenit iritanta. Au atatea piese bune care merita sa fie cantate in concert in detrimentul acelei piese comerciale..
Cu ceva timp inainte de orele 21 la care era anuntata intrarea celor de la Iron Maiden, se aud acordurile de la "Doctor, doctor" si publicul izbucneste in urale.
Ne-am pozitionat undeva central - in apropierea cortului de sunet, in momentul in care toata lumea statea cu mainile sus vizibilitatea mea pe scena era aproape nula dar am incercat sa ma bucur de concert cat de mult am putut chiar si in conditiile astea.
Trebuie sa mentionez ca imi plac ultimele albume Maiden, asa ca pentru mine nu a fost o tragedie playlist-ul ales, chiar m-am bucurat ca am avut norocul sa vad/aud live si piesele astea. "The wicker man" m-a facut sa cant cu toata puterea si vocea pe care o aveam. Prima supriza a venit la piesa "Wrathchild" pe care eu nu ma asteptam sa o cante si a continuat cu "Dance of death" aleasa in detrimentul piesei (la fel de bune) "Paschendale".
Pentru mine "Dance of death" a fost momentul de maxim extaz al serii, e incredibil ce energie si bucurie pot sa transmita Maiden la piesa asta. Inainte de aceasta piesa trebuie mentionat ca au cantat si o piesa de pe noul album (care a fost lansat pe 16 august), "El Dorado".
A fost amuzant ca la un moment dat cineva i-a aruncat lui Bruce pe scena niste carnati de plus si el era foarte amuzat si ii intorcea pe toate partile.."sausages..hmm..sausages!".
In ciuda problemelor cu sunetul care nu au fost putine, Maiden mi-au lasat parerea unei trupe mari care stie sa se bucure de un concert indiferent de conditii si ofera un spectacol incredibil. Desi ca show, ce am vazut in urma cu doi ani a fost indiscutabil la alt nivel, cand vine vorba de Maiden este suficient sa fie ei acolo. Acum serios..cand ii aveti pe scena pe Steve Harris, Bruce Dickinson, Janick Gers, Dave Murray, Adrian Smith si Nicko McBrain cine mai vrea sa vada artificii sau papusi gonflabile?
Show-ul a continuat cu doua piese de pe "A matter of life and death", mai exact "The reincarnation of Benjamin Breeg" si "These colours don't run". La "Blood brothers" am cantat din nou cu tot sufletul si m-am bucurat ca am impartit emotia unui concert Maiden alaturi de cei mai buni prieteni.
"I'm on my way, out on my own again" cu visele salbatice dupa care am spus un nu hotarat minciunilor in fata zeilor din fata noastra. Doar "Brave new world" au mai cantat Iron Maiden inainte de a se intoarce in trecut pentru cateva piese best of.
La "Fear of the dark" s-a format un cor urias din aproximativ 25,000 de glasuri, un moment cu siguranta emotionant pe care Bruce nu putea sa nu-l incurajeze cu "Scream for me Romania!!". "Iron Maiden" ni l-a adus pe Eddie pe scena care s-a duelat ca de obicei cu Janick. Stiam toti ca mai urmeaza doar bis-ul si nu vroiam sa se termine nici de data asta.
"The number of the beast", "Hallowed be thy name" si "Running free" au incheiat o seara minunata, o seara pe care o doresc repetata cat de curand in alte conditii (de vizibilitate si sunet mai bune). Am ramas cu dorinta de a imi cumpara un steag cu formatia dar din pacate dupa concert nu am mai gasit. Next time! Pentru ca o sa fie o data viitoare, stiu asta, stiu ca o sa vad Maiden din nou si o sa simt iar adrenalina si bucuria de a ii avea in fata ochilor mei.
Multumesc Razvan pentru poze!
Up the irons!