Ziua 2 – Joi, 26 iunie
Auzisem lucruri bune despre Slomosa, însă nu am vrut să mă las influențată de videoclipuri online. M-am dus la concertul lor lipsită de orice prejudecăți și am fost pur și simplu fermecată de muzica lor. Slomosa e un grup format în Bergen ce și-a creat propriul stil muzical: Tundra Rock – un mix de stoner rock și metal. Este genul de muzică care te ține fermecat, în timp ce dai din cap la fiecare beat ce te învăluie, obsesiv, plin de viață.Am schimbat un pic stilul cu Myles Kennedy, un muzician desăvârșit ce face parte din supergrupul Alter Bridge și The Conspirators (alături de Slash). Este un chitarist excepțional de bun și are o voce foarte plăcută, în armonie cu atmosfera trupei. Aceasta a fost o ocazie bună pentru mine să mă bucur de soare și de muzică.
Ziua de azi de la Scream Stage a fost mai mult dedicată punk-ului. Turbonegro a fost, pentru mine, una din surprizele zilei! Show-ul lor a fost unul electrizant și viu, aducând o atmosferă punk & rock'n'roll deosebită – o continuare perfectă după The Good, The Bad and The Zugly. Machiajul unora din muzicieni a adus un contrast inedit ce a completat nebunia de pe scenă. De mult nu am mai văzut o trupă cu atâta energie și carismă pe scenă.
Au urmat Sex Pistols, cu Frank Carter ca vocalist, un haos controlat, dar plin de viață și atitudine. În timpul celei de-a doua piese, Frank Carter a dispărut pur și simplu în public, unde a cântat înconjurat de oameni. Acesta a încercat să pornească un mosh pit, spunând ceva de genul: Ok, știu că sunteți norvegieni și sunteți extrem de politicoși, dar totuși, hai să ne dezlănțuim un pic !
Spre sfârșitul set-ului, în timpul piesei Anarchy in the UK, și-a făcut apariția pe scenă solistul trupei Green Day – Billie Joe Armstrong. Piesa este considerată pe scară largă ca un imn definitoriu al mișcării punk din Marea Britanie. Versurile cântecului, care exprimă sentimente antiautoritare și o dorință de revoltă socială, au stârnit controverse încă de la lansare, dar au contribuit și la consolidarea notorietății și influenței trupei.
Prezența pe scenă a lui Billie Joe Armstrong alături de Frank Carter & The Sex Pistols a fost duo-ul de care nu știam că aveam nevoie, un moment special și plin de energie și revoltă! Trupa are ceva ani la activ, dar pe scenă, acest lucru nu s-a simțit – au cântat și au sunat exact ca în tinerețe, un zid de sunet cu o atitudine de punk-rock-star din UK, adică așa cum trebuie!
Am avut o surpriză frumoasă – m-am întâlnit cu colegul meu Jørgen, care era acolo special pentru Weezer. A fost o bucurie să-l văd în acest context relaxat și entuziast. Concertul Weezer a fost exact cum trebuie – vesel, nostalgic, cu multă participare din partea publicului.
Dar momentul serii a fost, fără îndoială, Green Day. Am prins o poziție perfectă în public, împreună cu Cezar și prietenii noștri – niciunul dintre noi nu era în mod de lucru, doar noi și muzica. Concertul lor a fost exploziv, vibrant, emoționant. Am cântat, am dansat, am râs, am trăit fiecare vers. Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult, mai ales că nu i-am mai ascultat de mult, însă a fost unul din concertele care m-a umplut de energie și voie bună.