Cronica de concert Wintersun & guests

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 10 Octombrie 2017

Prima parte a festivalului Maximum Rock Fest 2017 a avut loc sâmbătă, 7 octombrie, pe o
vreme câinoasă și ploioasă, dar care nu a ținut în case fanii veniți să-i vadă pe cei de la Wintersun, Whispered, Black Therapy și E-an-na. Festivalul "real" va avea loc săptămâna aceasta, dar nu puteam să ratez ocazia de a vedea aceste formații, mai ales pe cei de la Wintersun, una dintre trupele mele de suflet, încă de acum ani buni, când am ascultat pentru prima dată albumul lor de debut. Nu eram pe atunci un fan folk metal, nici acum nu sunt mort după acest gen, dar albumul acela pot spune că mi-a schimbat complet perspectiva asupra muzicii metal în general.

A fost unul dintre acele albume pe care nu le poți uita, care se ridică precum aburul dintr-o bucătărie de munte, te înconjoară, te poartă cu el într-o călătorie fantastică și apoi nu te mai lasă să asculți muzica la fel. Este o trupă controversată, care a lăsat aproape 8 ani între primul album și al doilea, Time I și apoi au mai trecut câțiva ani până la albumul cu numărul 3, The Forest Seasons, apărut anul acesta, un album conceptual, cu doar 4 melodii, corespondente celor 4 anotimpuri. S-a mai făcut, știm cu toții, dar rezultatul celor de la Wintersun m-a lăsat fără respirație. Am avut nevoie de multe ascultări pentru a intra cu totul în atmosfera albumului, care mi se pare chiar mai bun decât Time I. Așadar, nu puteam rata ocazia de a-i vedea, mai ales că sunt, dacă nu mă înșel, pentru prima dată în România, și cine știe când și dacă vor mai veni și altă dată.

Seara a început cu cei de la E-an-na, o trupă tânără de folk metal autohtonă, din Sibiu, care îmbină elemente de folclor românesc cu death metal. Fac parte din noul val de trupe de acest fel și, chiar dacă sunt la început de drum, deja au demonstrat că sunt buni. Tocmai au câștigat locul 2 la Wacken Metal Battle, au cântat pe celebra scenă germană și nu e de mirare că au fost aleși să deschidă concertul de sâmbătă seară. Nu erau chiar foarte mulți oameni la Arenele Romane, nici nu s-a umplut sala până la final, dar cei veniți i-au primit cum trebuie. Recunosc, mai au de învățat, dar oricum, rezultatul este promițător și chiar mi-a plăcut ce am auzit. Sunt încrezător în viitorul lor.

Au urmat italienii de la Black Therapy, care anul trecut au lansat un album nou, In the Embrace of Sorrow, I Smile, de pe care au și cântat câteva piese. Abordează un death metal melodic ca la carte, în genul Dark Tranquility, dar fără pasaje clean și fără a da impresia că îi copiază pe aceștia sau pe alții. Pur și simplu recunoști genul și influențele, dar îți dai seama că oamenii sunt cât se poate de talentați și merită să ajungă departe. Nu îi mai văzusem nici pe ei live și mi-au lăsat o impresie chiar foarte bună. Mi-a plăcut mult vocea solistului și cred că se potrivește perfect cu instrumentalul. Surpriza serii a fost coverul după Gary Jules, Mad World, care m-a lăsat într-o stare de adâncă visare.

Whispered sunt o ciudățenie de trupă, care au avut o idee foarte originală. Băieții, finlandezi de altfel, au inventat Finnish Samurai Metal, un gen de metal care combină death metalul cu sunete japoneze, cu versuri inspirate de legendele samurailor și chiar apar pe scenă îmbrăcați în samurai și cu face paint. E greu să mai aduci ceva nou pe scena metal, dar se pare că nu s-a inventat chiar totul. Ai nevoie de o sclipire de originalitate, mult curaj și poți să scoți ceva nemaivăzut. După pirate metal, celtic metal, viking metal și altele, avem acum și samurai metal. Cine s-ar fi gândit? Băieții de la Whispered, se pare, care au rupt scena și au dat un concert să se audă peste văi. Mi-au plăcut tare mult.

Au urmat, bineînțeles, cei de la Wintersun, care au început în forță cu melodia care dă startul noului album, Awaken from the Dark Slumber (Spring), o piesă de peste 12 minute, pe care au cântat-o perfect. Plini de energie, băieții au continuat cu câteva piese de pe Wintersun, cele pe care le așteptam ca pe căldura într-o zi de iarnă și nu m-au dezamăgit deloc. Muzica lor are darul de a te băga într-o stare de visare, de calm, de reverie și jocul de lumini, fumul, ploaia de afară, versurile, toate au contribuit la crearea unei atmosfere de care îmi e dor și acum. Aproape două ore au cântat și ne-au făcut pe toți, sunt sigur, să ne simțim într-o poveste nordică cu lupi, cu zâne ale pădurii și ierni care nu se termină niciodată.

Au cântat piese de pe Time și de pe Forest Seasons, au avut și bis, bineînțeles, cu piesa Time și chiar cred că a fost unul dintre cele mai frumoase concerte din câte am văzut în ultima vreme. Oricâte am avea de zis despre solist, despre alegerile sale și despre pretențiile sale, nu putem nega faptul că e în stare să compună o muzică bună și toată trupa este foarte profesionistă pe scenă și au dat un show ca-n povești!

Sestlist Wintersun:

1. Awaken From The Dark Slumber (Spring)
2. Winter Madness
3. Beyond The Dark Sun
4. Death and The Healing
5. Sons of Winter and Stars
6. Loneliness (Winter)
7. Starchild
8. Eternal Darkness (Autumn)
Encore:

9. Time