Am ajuns in jur de ora 19:00 la Arene si deja locurile incepusera sa se ocupe. S-a mers pe formula cu scaune, cumva o varianta potrivita pentru acest gen de eveniment. Wardruna are un fanbase impresionant in Romania. Prin public am vazut personaje imbracate in stil nordic, unii cu horn-uri, coarne, cu blana de urs, incercand sa para ca fiind imbracati ca acum 1000 de ani, in stil viking.
Concertul a fost deschis de solista grupului Wardruna - Lindy-Fay Hella - alaturi de grupul Dei Farne. Artista a lansat deja 2 albume, iar stilul abordat este unul aparte. Cu parti de sintetizatoare care se repeta obsesiv si 2 tobosari, trupa suna extraordinar live, as spune ca aproape ca pe CD. Vocea lui Lindy este absolut superba, o pot recunoaste oricand. Artista a purtat o rochie rosie si a cantat desculta, la fel ca ceilalti colegi de trupa. Imi pare rau ca nu am auzit si piesa mea favorita - Taag - insa mai e timp... poate data viitoare.
Au urmat pe scena cei de la Kalandra. Trebuie sa recunosc ca sunt "my guilty pleasure"... ma trezesc uneori ca ii ascult ore intregi pe repeat si se pare ca tot nu ma satur. Au deschis concertul cu piesa Borders, piesa perfecta pentru a introduce publicul in atmosfera specifica KALANDRA.
Trupa a inceput sa urce in preferintele publicului odata cu realizarea unui cover dupa celebra piesa Helvegen (cu acordul trupei Wardruna). De atunci mi se pare ca sunt intr-o continua ascensiune: au din ce in ce mai multe concerte, au fost luati sub aripa Wardruna & by Norse (chiar si pentru lansarea noului album "The Line"), si anul acesta au fost in turneu cu ei peste tot. Solista, Katrine Stenbekk, a cantat si alaturi de Wardruna tot concertul, in postura de a doua voce feminina. Timbrul vocii sale si tehnica folosita apartine muzicii nordice, avand acel 'je ne sais quoi' pe care nu il vei uita prea curand.
Vocea e completata perfect de doi chitaristi si un tobosar, probabil multi-instrumentalisti dupa ce am vazut pe scena. Jogeir Daae Mæland a cantat si la horn, un element specific muzicii nordice. Multitudinea de efecte si combinatiile ritmice nu m-au facut sa simt absenta bass-ului.
Nu au lipsit piese precum The Waiting Game, Slow Motion, With You si au terminat concertul cu piesa Brave New World (my favorite). Am avut goose bumps tot concertul, un sentiment pe care doar muzica ti-l poate oferi.
Katrine a multumim publicului pentru primirea calduroasa si a mentionat ca probabil nu ar fi ajuns sa cante in Romania prea curand daca nu ar fi fost turneul cu Wardruna.
Wardruna nu mai are nevoie de nicio prezentare. Einar Selvik a dus numele Wardruna atat de departe incat reprezinta interpretarea muzicala a traditiilor culturale si ezoterice nordice. Grupul foloseste instrumente istorice si traditionale nordice, cum ar fi: tobe din piele de cerb, flaut, kraviklyra, tagelharpa, harpa de gura, cornul de capra si alte instrumente. In functie de runa aleasa pentru fiecare melodie, Einar incorporeaza sunete din natura ce au legatura cu acestea: copaci, pietre, sunete de animale, apa, foc si multe altele.
Odata cu lasarea serii, membrii trupei Warduna au intrat pe scena pe sunetele unui corb. Prima piesa a fost celebra Kvitravn (White Raven), adica numele de artist al lui Einar Selvik. "Kvitravn" este inspirat din traditiile orale nordice.
Cu fiecare melodie starea se schimba cu ajutorul luminilor si proiectiilor video de pe scena, pe niste panze texturate speciale, aduse de trupa. Nu am cum sa nu felicit echipa pentru un sunet exceptional, unul dintre cele mai bune pe care le-am auzit in ultimul timp la Arenele Romane. Din punct de vedere al unui spectator, show-ul a fost unul complet, perfect adaptat unui nume precum Wardruna. Ba chiar au fost melodii in care simulau furtuni si fulgere au ajutorul luminilor si stroboscoapelor laterale.
Inainte de ultima piesa, Einar a tinut sa dedice concertul producatorului de instrumente Magnar Storbækken, care a murit cu o zi inainte. Magnar este persoana care a facut majoritatea instrumentelor Wardruna: naluci, coarne, fluiere, lire kravik si altele. Toata lumea a aprins luminile de la telefon pentru ultimul cantec al noptii: Helvegen.
„Helvegen” este un cantec despre moarte, despre a muri și despre amintirea celora care nu mai sunt. Este vorba despre trecere si despre a merge mai departe, precum si despre cautarea cantecelor pierdute si a vechilor traditii.
Publicul a izbucnit in aplauze, deja nimeni nu mai statea asezat. Einar a tinut sa multumeasca tuturor din partea trupei, ultimii 2 ani fiind destul de grei pentru artisti in general, deci automat si pentru Warduna.
Fiindca publicul nu se mai oprea din aplaude, Einar a intrebat: "Oare asta e felul vostru de a spune ca mai doriti inca un cantec?". Colegii de trupa au parasit scena, iar Einar a luat lira kravik in brate. Am stiut cu totii ce urmeaza: Voluspá (versiunea skaldica) - voce si instrument, la fel ca odinioara.
Dupa acest cantec Einar a multumit din nou publicului si a parasit scena in aplauze.
Un concert memorabil, pana acum concertul anului pentru mine!
Setlist Wardruna:
- Kvitravn
- Skugge
- Solringen
- Bjarkan
- Heimta Thurs
- Lyfjaberg
- Tyr
- Isa
- Raido
- UruR
- Grá
- Rotlaust tre fell
- Fehu
- Odal
- Helvegen
- Voluspá (Skaldic Version)