O carieră de anvergura ca cea a lui Tom Jones este greu de egalat. Artistul galez, născut în 1940 în Treforest, un orășel de
Nu este totuși neobișnuit, e o practică foarte comună ca un artist doar să cânte anumite piese și oricum, talentul său remarcabil este cel care a făcut aceste piese atemporale. Fiecare melodie pe care el o cântă sau o reitrerpretează devine a lui prin faptul că el și trupa lui îi dau o viață nouă, diferită de cea originală. Concertul de la Sala Platului din 18 iunie 2023, organizat de Best Music, a strâns foarte multă lume, locul era plin, probabil s-au vândut toate biletele. Tom Jones a mai fost în 2013 în București și la fel ca și acum, lumea a venit în număr foarte mare. Am văzut oameni de toate vârstele, pensionari și tineri, părinți cu copii mici, câteva celebrități, un public în definitiv divers. În afară de muzica propriu-zisă, am avut parte pe scenă și de un spectacol de lumini, de imagini care s-au perindat pe ecran în spatele artiștilor și au făcut ca întreaga seară să fie mai specială.
Înainte de a merge mai departe, trebuie să mărturisesc că nu am fost niciodată cel mai mare fan Tom Jones, poate datorită unor preconcepții, ca toată lumea am ascultat câteva hituri, dar cam atât. Totuși, în seara aceasta părerea mea s-a schimbat total, am descoperit un artist care m-a făcut ca aproape două ore să uit de mine și să intru în lumea lui, am descoperit multă umanitate în el. Vocea, mimica, dansul, energia care nu-i arată deloc vârsta, toate m-au lăsat, sincer să fiu, cum zice francezul, bouche bée. A început concertul cu o piesă liniștită, melancolică, I'm Growing Old și a continuat într-un stil mai săltăreț, cu piese din ce în ce mai dansabile. Păcat că s-a stat pe scaune, ar fi meritat să se danseze mai mult pe muzica lui, dar undeva, mai în fața scenei lumea n-a ma rezistat și s-a ridicat în picioare.
Cu stilul său șarmant, de artist versat, Tom Jones ne-a spus povești despre aproape fiecare piesă, despre cine a scris-o, când a înregistrat-o, când a cântat-o prima dată și ce impact a avut asupra publicului. Discursul lui a oscilat între poveștile bunicului cool care a văzut toată lumea și cele ale artistului care știe cum să-și țină publicul interesat. A cântat fără pauză până la bis, apoi s-a întors pentru încă trei piese. De exemplu ne-a spus că What's New Pussycat? a fost compus special pentru un film cu același nume scris de Woody Allen, iar albumul Surrounded by Time, cel de-al 41-lea din carieră, a apărut în 2021 și a ajuns numărul 1 în U.K., făcând din Tom Jones cel mai bătrân artist de locul 1 din Marea Britanie. Piesele de pe acest album sunt mult mai dark și gloomy decât am fost obișnuiți, arătând un artist matur și care pune în vocea sa experiența unei vieți întregi.
Multe dintre piesele din setlist au fost cântate puțin diferit de cum eram obișnuiți cu ele. De exemplu, Sexbomb a cântat-o într-un tempo mai calm, aproape de baladă. Ne-a mai povestit și că în aprilie a fost să-l serbeze pe Willie Nelson la Los Angeles (la 90 de ani artistul country încă mai merge în turnee, iar el are doar 83 și merge în turnee, a glumit Tom Jones) și că la aniversare a cântat o piesă cântată de Nelson, pe care el nu a mai cântat-o până atunci și pe care a inclus-o mai apoi în setlist. Across the Borderline e un cântec despre moarte, despre regrete și acceptare. Între concertul a fost un dans între diverse stiluri muzicale (pop, rock, country) și între piese noi și vechi, mai triste, mai vesele, câte ceva pentru orice moment al vieții.
Setlist Tom Jones:
- I'm Growing Old (Bobby Cole cover)
- Not Dark Yet It's Not Unusual (Les Reed cover)
- What's New Pussycat? (Burt Bacharach cover)
- The Windmills of Your Mind (Noel Harrison cover)
- Sexbomb
- Popstar (Cat Stevens cover)
- One More Cup of Coffee (Valley Below) (Bob Dylan cover)
- Green Grass of Home (Claude “Curly” Putman, Jr. cover)
- Across the Borderline (Ry Cooder cover)
- Talking Reality Television Blues (Todd Snider cover)
- I Won't Crumble with You If You Fall (Bernice Johnson Reagon cover)
- Delilah (Les Reed cover)
- Tower of Song (Leonard Cohen cover)
- You Can Leave Your Hat On (Randy Newman cover)
- Kiss (Prince cover)
- One Hell of a Life (Katell Keineg cover)
- Strange Things Happening Every Day ([traditional] cover)
- Johnny B. Goode (Chuck Berry cover)