Am ajuns la Arenele Romane imediat după ce se terminase ploaia caldă de vară și am găsit, pe la 19.00 și ceva, deja foarte mulți oameni veniți să-i vadă pe cei de la Thievery Corporation. Era și foarte multă poliție, mă întreb de ce. Atmosfera era deja încinsă, dar cei de la Blazing Vibez Soundsystem au pus muzică de încălzit și mai bine atmosfera și cred că au făcut o treabă cât se poate de bună, fiindcă oamenii care stăteau deja la cozi la băutură se simțeau bine. Atmosfera a fost una foarte bună de-a lungul întregii seri. Am observat că de data aceasta a existat un mic stand de merch undeva lângă cortul de jetoane pentru băuturi, lucru de apreciat.
Au urmat Deliric x Silent Strike, doi artiști care îmi place foarte mult separat, dar și mai mult împreună. De mulți ani cei doi fac un duo muzical excelent și a fost o alegere mai mult decât bună pentru a deschide acest concert. Multă lume în fața scenei, dar la început mișcarea a fost cam timidă, motiv pentru care Deliric a și zis că suntem introvertiți ca el. Un lucru care îmi place mult la el este că vorbește mereu între piese, face legături, spune despre viață, e o curgere neîntreruptă între versurile pieselor și cuvinte care să întregească mesajul acestora. După câteva piese a intrat și DOC, iar mai apoi și Vlad Dobrescu, așadar am avut pe scenă toată trupa CTC. Toți cei trei au adus un vibe oldschool p scena de la Arenele Romane și m-am bucurat, alături de ceilalți, să aud piese precum Am visat că schimbăm lumea, Azi, Mâine, Globul de cristal (al lui Vlad Dobrescu) sau Interzis nefumătorilor. Înainte să iasă de pe scenă, Silent Strike a pus piesa pe care a făcut-o alături de Lucia și Tricky, Skip.
Thievery Corporation a dat startul noului turneu cu un concert în București. Trupa, care îi are la bază pe Rob Garza și Eric Eric Hilton, a lansat cel mai nou album, Symphonik, în 2020 și, cum pandemia nu a fost tocmi blândă cu artiștii, de abia acum au putut să plece cu adevărat în turneu, fiindcă înainte au mai avut concerte. Trupa, originară din Washington D.C. a urcat pe scenă alături de alți opt muzicieni, o serie de vocaliști, chitariști, un basist, un toboșar, un cântăreț la sitar, ar fi un pomelnic întreg să-i înșir pe toți, dar cert e că fiecare în parte merită toată aprecierea, și luați împreună merită mai mult decât aprecierea, fiindcă tot concertul a fost unul cum rar ți se dă să vezi.
Știam trupa, o ascultasem cu plăcerea de multe ori, o vreme îndelungată albumele The Richest Man in Babylon (2002) și The Cosmic Game (2005) au stat permanent în winamp-ul meu, iar pe celelalte le-am ascultat măcar o dată, dar nu am fost pregătit pentru această experiență live. Poate sună ca un clișeu des folosit, dar trupa aceasta a reușit să facă mii de oameni să danseze timp de aproape două ore. Toată combinația extrem de eclectică de stiluri, de la dub, acid jazz, reggae, hip-hop la muzică orientală și bossa nova (printre altele) sună extraordinar live, mai ales că fiecare dintre cei prezenți pe scenă a adus ceva nou.
Partea cea mai frumoasă a acestei trupe internaționale (fiindcă muzicienii de studio și live sunt din America, Franța, America Latină etc.) este că fiecare piesă este diferită de cealaltă, fiecare album a adus ceva nou, un nou gen, o nouă abordare, un nou suflu muzical, iar toate acestea se văd bine pe scenă, atunci când se trece de la o piesă dub/reggae la una cu mai mult accent pe hip-hop, apoi vine o piesă calmă, care te face să visezi și nici nu se termină bine că se trece la o abordare electronică, dar cu riff-uri de metal aproape. Și toate aceste treceri nu sunt deranjante, din contră, omul din public se odihnește pe cele mai calme, precum Voyage libre, spre a rupe pingelele mai apoi pe o piesă precum Vampires. De asemenea, nu am perceput nicio clipă faptul că trupa ar vrea, ar trage de noi să ne distrăm, oamenii se distrează ei înșiși pe scenă și noi nu avem ce face decât să le urmăm exemplul. Am văzut aseară mulți oameni bucuroși, am simțit foarte multă energie pozitivă și pentru câteva ore cred că toată lumea a călătorit prin toată lumea odată cu Thievery Corporation, trecând prin stiluri, perioade muzicale și a uitat pentru o vreme de inflație și de probleme.