CRONICĂ DE CONCERT TARJA RAW TOUR LA ARENELE ROMANE, 18 OCTOMBRIE 2022

Concertul de aseară, 18 octombrie, de la Arenele Romane,în cortul încălzit a fost unul așteptat de fanii fostei soliste Nightwish, Tarja Turunen, a cărei carieră solo este deja mai lungă decât cea în trupa de simfonic metal. Au trecut cincisprezece ani de la debutul cu single-ul I walk alone, care a marcat renașterea ei artistică în afara trupei Nightwish. Primul album solo a fost unul dedicat Crăciunului, Henkäys ikuisuudesta, apoi a urmat primul album ca artistă în afara trupei care a consacrat-o. Acum are mai multe albume scoase alături de trupa ei, destul de bine primite de către public, uneori și de critica de specialitate. Cel mai nou, In the Raw, a apărut în 2019 și a marcat o mai mare deschidere către experimentare în zona metalului simfonic. Cert este că vocea ei a fost și va rămâne specială, este puternică, recognoscibilă și versatilă. În deschidere au cântat norvegienii de la Abakas și englezii de la Serpentyne. La Arenele Romane, la concertul organizat de Metalhead, a fost foarte multă lume, cam trei sferturi din capacitate, a existat un stand de merchandise bine aprovizionat pentru Tarja, care a fost luat cu asalt de către fani, dar si pentru Serpentyne, care din păcate a fost cam ocolit, nu știu de ce.

În deschidere a cântat o trupă debutantă, neexperimentată și neînchegată, pe numele ei Abakas, care abordează un rock progresiv, cu unele accente metal. Trupa are un material discografic scos, Maraurders, în 2020 și piese și single-uri lansate pe platforme de streaming și videoclipuri pe youtube. Ceva talent se vede acolo, vocea e bună, instrumentiștii știu să își strunească instrumentele, compozițiile sunt decente, dar din punctul meu de vedere mai e mult până departe. Voi pune prezența scenică foarte slabă, total neprofesionistă (nu știau ce piese urmează, vorbeau unii peste alții în pauzele dintre piese, toboșarul a considerat că este amuzant să urle la microfon fără vreun scop anume) pe seama tinereții și a faptului că nu sunt experimentați, dar au fost multe gafe și din punct de vedere muzical. Unele riff-uri le-au ieșit bine, înspre final au cântat o piesă chiar bună și pare că publicul i-a apreciat până la urmă, dar eu am unele rezerve. Au cântat piese precum Runaway sau Cascade.

A urmat Serpentyne, o trupă de celtic/folk/simfonic rock din Londra, formată în 2010 și are deja cinci albume scoase, cel mai nou fiind Angels of the Night din 2019, ieșit la casa de discuri Hell Fairy Records. Trupa a intrat în forță și în ciuda unor mici probleme tehnice cu sunetul și a vocii puțin răgușite a vocalistei, Serpentyne a oferit un concert destul de bun. Poate piesele nu aduc mari inovații și câteva instrumente au fost înlocuite cu versiuni digitale (de exemplu instrumentele tradiționale precum hurdy-gurdy sau vioara au fost puse de pe laptop), dar melodiile sună bine și trupa are o prezență scenică plăcută. Au încercat și au reușit să miște publicul și să creeze o atmosferă lejeră în care muzica să trezească sentimente și trăiri pe măsura ritmurilor pe care le-au compus. Mi-a atras atenția faptul că solista a făcut mici ritualuri pe scenă, în funcție de piesa pe care o cânta: ba se uita într-un glob de cristal în care se vedea, bănuiesc, viitorul trupei, ba și-a pus o pereche de ochelari care luminau sau dansa pentru a invoca spiritele. Serpentyne a avut un setlist variat și a fost bine primită de public. Au cânat piese precum: Helen of Troy, Seance, Prophetess of Dream, Angel of the Night.

Tarja Turunen nu e străină de România, a avut mai multe concerte la noi, de fiecare dată s-a strâns multă lume și cu siguranță de fiecare dată când va veni va avea public. În 2004 și 2005 a cântat și alături de Nightwish, în turneul de promovare al albumului Once. Am observat că au venit aseară mulți tineri, mai ales multe adolescente, unele însoțite de mame, ceea ce înseamnă că s-a transmis de la o generație la alta plăcerea de a o asculta. Am văzut și mulți nostalgici după vechiul Nightwish care au fost foarte bucuroși când Tarja a cântat o versiune a ei, un coverWishmaster, una dintre piesele emblematice ale trupei, cu ea la voce, și care a lipsit de la concertul trupei din vară. Tarja a depășit însă momentul când era solista acestei trupe, nu a rămas fixată în trecut, din contră, a experimentat mult în muzică, a scris piese pe gustul ei și are o identitate bine definită. Pare o persoană care se simte bine în fața publicului, a și spus că de mică și-a dorit să cânte și i s-a cam îndeplinit visul.

Pe scena de la Arenele Romane a avut și un moment solo, când a cântat la voce și la orgă o piesă acustică și am putut observa și mai bine cât de bine sună vocea ei după atâția și atâția ani de cântat rock, metal, muzică de operă, melodii de Crăciun și chiar piese pop. De asemenea, a avut o prezență scenică bună, pare că e veșnic tânără, s-a mișcat mereu, a și schimbat îmbrăcămintea după bis, a comunicat cu publicul și nu au fost momente moarte, din contră, energia a crescut progresiv și a cuprins întregul cort încălzit. Trupa a avut și ea momente solo foarte apreciate de către public. Concertul s-a terminat după ora 23.00, după aproape două ore de cântat. Este prima dată când eu o văd live și pot spune că a fost o seară reușită!

1. Serene
2. Demons in You
3. My Little Phoenix
4. Anteroom of Death
5. Diva (Band version)
6. Goodbye Stranger (With band solo)
7. Silent Masquerade
8. Wishmaster (Nightwish cover)
9. Acoustic (Only Tarja)
10. Undertaker
11. Tears in Rain
12. Victim of Ritual
13. Innocence
14. I Walk Alone
15. Dead Promises
16. Until My Last Breath