Cronică de concert Sonata Arctica și Eleine în Quantic, 22 noiembrie 2022

Autor: Ion-Valentin Ceausescu, 22 Noiembrie 2022

Vine un moment în viața unei trupe de metal când vrea să încerce o abordare nouă, o altă perspectivă care să
aducă noi provocări. Unele trupe își schimbă stilul sau colaborează cu artiști la care nu te-ai aștepta, alte trupe concep show-uri speciale care îmbină mai multe arte.

În cazul finlandezilor de la Sonata Arctica acest moment s-a concretizat într-un turneu special în care trupa reinterpretează cele mai cunoscute piese ale lor într-o nouă manieră, total acustică. Turneul poartă numele Acoustic Adventures MMXXI, a fost plănuit multă vreme, a fost amânat cam cu un an din cauza pandemiei, dar iată că aseară, pe 21 noiembrie, în Quantic, sub egida Metalhead, a avut loc acest concert atipic care a strâns laolaltă multe persoane.

Alături de ei în această aventură este trupa Eleine, care și ea cântă tot acustic special pentru seria aceasta de spectacole, așadar cei care se așteptau la chitări electrice au avut parte de o surpriză pe care eu o găsesc neobișnuită, dar plăcută. Nu au fost probleme vizibile de orgaizare, barul s-a mutat înăuntru și cozile nu au fost deloc mari. Trupele au avut mult merchandise, câte ceva pentru toată lumea.

Eleine este o trupă cu o ascensiune puternică în ultimii ani. Suedezii au o abordare cu accente de noutate într-un gen destul de îmbâcsit și de conformist precum e metalul simfonic în ultimii ani. Ei își trag influențe din mai multe zone, precum black metal, dark metal sau thrash, dar au și ceva al lor, care încheagă și dă strălucire muzicii. Trupa are trei albume și două e.p.-uri care au suscitat reacții în general pozitive. Melodiile pe care le cântă în acest turneu se găsesc și pe e.p.-ul Acoustic in Hell lansat anul acesta. Eleine mai fost înainte de pandemie în România și acum a revenit și a cântat acustic. Piesele sunt foarte heavy și în această variantă și trupa nu a lăsat publicul să se odihnească deloc. Rikard Ekberg, unul dintre chitariști, a vorbit mult între piese, a făcut glume, dar a avut și un mesaj pozitiv, el spunând că "e prea multă competiție pe lume, aici nu e nevoie de așa ceva, noi suntem metal".

Am empatizat cu această idee și sunt de părere că trupele care au și un astfel de mesaj, pe lângă cel muzical, fac un bine comunității metal. O prezență scenică deosebită a fost și solista, Madeleine Liljestam, care a cântat, a dansat și împreună cu trupa a creat o atmosferă de 1001 de nopți. Publicul a reacționat pozitiv la îndemnurile lor, a cântat și tind să cred că s-a bucurat de prezență și de muzică. După concert trupa a mers standul lor unde au dat autografe, a stat de vorbă, au făcut poze și oamenii chiar s-au înghesuit să-i vadă, să cumpere merch sau să facă poze cu ei. Tind să cred că Eleine e o trupă care nu peste mult timp va depăși statutul de opening act.

Setlist Eleine:
  1. Enemies
  2. Whisper My Child
  3. Memoriam
  4. Hell Moon (We Shall Never Die)
  5. Ava of Death
  6. All Shall Burn
  7. Death Incarnate
Un lucru bun la concertele acustice este acela că poți să îți dai seama de fapt cât de melodice sunt unele piese pe care le știai mai "supărate" și, de asemenea, realizezi ce buni cântăreți sunt cei de pe scenă și cât de important este bass-ul. Sonata Arctica a pregătit pentru acest turneu un număr mare de piese care se regăsesc și pe albumul în două volume Acoustic Adventures, lansat anul acesta, care a putut fi cumpărat aseară și în format fizic, la fel ca și cel al trupei Eleine, ambele special lansate pentru acest turneu. Sonata Arctica este o trupă iubită, cele zece albume au propulsat-o în prima linie a formațiilor power metal și multe dintre compozițiile lor au devenit clasice.

În seara aceasta ne-au arătat o altă dimensiune a muzicii lor, una mai blândă, dar dar cu atât mai întunecată pe unele piese cu cât se domolește tempo-ul. Tony Kakko și-a păstrat carisma și vocea lui este la fel de proaspătă și limpede ca pe albume. A vorbit și el destul de mult pe scenă, a coborât pe panta memoriei și a scos la suprafață povești despre trupă sau chiar ne-a împărtășit despre cum s-au descurcat în această pandemie care încă ne afectează în feluri pe care poate nici nu le observăm. El și clăparul, Henrik Klingenberg, au o mare pasiune pentru alergat, acesta din urmă chiar participă la maratoane, iar solistul a reușit doar 17 km., Half a Marathon Man fiind o piesă care are această temă.

În general, înainte de unele piese Kakko a ținut să dezvăluie anumite aspecte, influențe, a creat un fundal care a ajutat la întregirea imaginii generale a muzicii lor și a ajutat și la cearea unei atmosfere generale deosebite. De obicei oamenii sunt receptivi la astfel de demersuri și în seara aceasta au fost cu atât mai mult, ținând cont că scena a fost amenajată într-un mod intim, ca pentru o șezătoare cu muzică și povești. De exemplu, despre Letter to Dana solistul spunea că este probabil cea mai frumoasă piesă pe care a scris-o și și trupa a dat drumul unei cascade de sunet de pe scenă înspre public. Au cântat aproape două ore și uneori au existat mici izbucniri de energie care așteaptă întoarcerea la un sound electric.

Setlist Sonata Arctica:
  1. The Rest of the Sun Belongs to Me
  2. My Land
  3. I Have a Right
  4. Tonight I Dance Alone
  5. Letter to Dana
  6. Broken
  7. Tallulah
  8. As If the World Wasn't Ending
  9. A Little Less Understanding
  10. For the Sake of Revenge
  11. Half a Marathon Man
  12. On the Faultline (Closure to an Animal)
  13. Victoria's Secret
  14. FullMoon
  15. Wolf & Raven
Encore:
  1. Shamandalie
  2. Flag in the Ground
  3. Don't Say a Word
  4. Vodka ( outro )