Dacă citești cu atenție versurile poți observa că există o îngrijorare în ceea ce privește viitorul Europei, problema refugiaților sau altele asmenea, dar e departe de a fi ceva extrem. De exemplu, cel mai nou album are referințe puternice la războiul din Ucraina și este evident, din însăși culorile albastru și galben ale copertei, de partea cui se poziționează Jérôme Reuter&co. Muzical, trupa este în continuare una inovativă și live acest lucru se vede și mai bine. În deschiderea concertului din Quantic, organizat de Final Step Production, a cântat trupa ucraineană Farba Kingdom. A fost destul de multă lume, mai multă decât la alte evenimente și a existat merch chiar foarte bogat.
Farba Kingdom din Odessa e o trupă formată destul de recent, în 2020, și ai cărei membri momentan locuiesc în București. Practic, Farba Kimgdom este un duo pasionat de sintetizatoare, de muzica anilor '80 și de efectele deosebite produse de percurții și de chitară, și aseară cei doi chiar au reușit să facă spectacol. Mă dusesem cu zero așteptări și am fost impresionat. Nu e ca și cum trupa ar reinventa muzica, dar are deja ceva al ei care poate evolua frumos în viitor. Până acum au scos destul de multe materiale digitale, dintre care putem numi E.P-ul. „III” de anul acesta sau albmul Piece of Art (din 2022). Trupa cântă atât în engleză, cât și în ucraineană.
Vocile celor doi se completează de minune și muzica parcă te transportă în trecut pe un ring de dans. Piesele lor sunt în mare parte de dragoste, dar evident, au și unele dedicate războiului, precum piesa „War”. Faptul că unele melodii sunt cântate în limba lor adaugă mult plăcerii de a-i ascuta. Aseară au cântat piese numai una și una, ne-au vorbit puțin în română și au construit o atmosferă emoționantă și intimă pe care am apreciat-o. Lumea din public a dansat sau pur și simplu s-a bucurat de ritmurile dark wave și postpunk ale trupei.
Pe scena din Quantic, Rome a cântat în doi, Jérôme Reuter și încă un artist care s-a ocupat mai ales de percuție, dar a dat și cu vocea, iar amândoi au creat magie. Uneori nici nu e nevoie de mai mult decât de niște versuri puternice, de un ritm aparte și de o voce de trubadur modern, așa cum Reuter chiar are. Se vede că a fost influențat de Tom Waits, dar în anii de cântat și de scos albume (28 la număr, din 2005 încoace, de-a dreptul impresionant dacă mă întrebați pe mine) Reuter și-a cizelat corzile vocale și poate cânta și foarte gros, dar și mai melodic, mai liniștit. Piesele sunt în general scurte și destul de repetitive muzical, dar cântate live au un farmec trist.
Aseară, trupa ne-a plimbat prin majoritatea albumelor, dar cu focus pus pe materialele mai noi, mai ales pe cel lansat de curând. Versurile și-au făcut signgure treaba, nu a fost nevoie de alte cuvinte și nici nu am avut parte de mesaje între piese, doar de un concert lung, fără înreruperi, cu un bis și la sfârșit cu senzația că am fost într-un alt timp, dar totuși dureros de în prezent. Talentul celor doi muzicieni de pe scenă, concentrarea lor, felul în care au trecut de la un instrument la altul (mai ales Jérôme Reuter) au făcut din acest eveniment unul de ținut minte. Din setlist au făcut parte piese precum: The Death of a Lifetime, Families of Eden, Eagles of the Trident, Our Lady of the Legion, Celine in Jerusalem, The Brightest Sun, Sons of Aeeth, Solar Caesar, Neue Erinnerung, Kali Yuga Über Alles,No Second Troy, The Ballad of Mariupol sau Swords to Rust - Hearts to Dust.