A doua zi de festival a adus pe scenă alte patru trupe de calibru: Loch Vostok, Subterranean Masquerade, Dirty Shirt și
Loch Vostok este o trupă de heavy/progresiv metal din Suedia, formată în 2001, cu opt albume la activ, cel mai nou, Opus Ferox – The Great Escape, fiind lansat anul acesta. Trupa a trecut prin câteva schimbări de componență în ultima vreme, dar acest lucru nu s-a văzut pe scenă. Ei au deschis a doua zi de festival, foarte în forță, în fața unui public încă nu destul de numeros, dar îndeajuns cât să facă atmosferă. Din setlist au făcut parte mai ales piese noi, dar nu numai, precum: The Freedom Paradox, Generation Fail sau Disillusion.
A doua trupă a zilei este și marea mea descoperire: Subterranean Masquerade din Israel, o trupă din care a făcut parte la început și Kjetil Nordhus de la Green Carnation și Tristania. Trupa și-a schimbat și stabilizat recent componența, a lansat un nou album anul acesta, Mountain Fever, și are un chef nebun de cântat. Au început prin a spune că au trecut prin Iad pentru a ajunge la noi și de aceea vor da tot ce au ei mai bun pe scenă. Și chiar așa a fost, pur și simplu au luat cu asalt scena și au oferit probabil cel mai intens show de până acum. Muzica lor este complexă, combinație de metal, jazz, rock progresiv într-o excelentă combinație care și live sună foarte bine. Vocalul a dedicat una dintre piese bunicii sale, care înainte să emigreze în Israel a trăit pe undeva pe lângă Parcul Carol, adică aproape de locul unde cântă, așadar se simte ca fiind acasă. A fost un show extraordinar și au cântat piese de pe toate albumele, ajutați fiind și de un public receptiv. Din setlist au făcut parte piese precum: Snake Charmer, Hymn Of The Vagabond, Ascend, Mountain Fever sau Nomad.
Seara a continuat cu o trupă iubită de către public și care se simte ca acasă la Arenele Romane, unde a și înregistrat, alături de Ansamblul Transilvania, în 2018 un excelent DVD intitulat FolkCore DeTour. Dirty Shirt este o trupă pe care dacă o vezi live nu ai cum să stai nemișcat și combinația lor de muzică populară din Ardeal cu metalcore, nu metal, hardcore, elemente simfonice și praf de zâne este deosebit de catchy. Duminică seara au cântat aproximativ o oră, alături de o mică orchestră și la un moment dat Rini s-a dat la propriu cu barca, purtat fiind de un val de fani, astfel că showul lor a fost și o experiență, nu doar o ascultare de muzici. S-a cântat, s-a dansat, s-a făcut pogo, lumea s-a simțit bine și mai revenim și la alte concerte. Din setlist au făcu parte piese precum: Pălinca, Hora lentă, Săracă inima me, Dirtylicious, Bad Apples sau Maramu'.
Pe cei de la Eluveitie i-am văzut de fiecare dată când au ajuns în București, în mai toate componențele și chiar eram curios să văd cum sună după plecarea lui Ivo Henzi, Merlin Sutter și Anna Murpy (care au format Cellar Darling). Trebuie să recunosc că în ciuda unui sentiment inițial că văd de fapt o altă trupă după câteva piese m-am obișnuit și chiar mi-a plăcut. Trupa nouă (deja veche de fapt) s-a închegat bine și sună așa cum îmi imaginam, chiar și în ciuda unor mici probleme de sunet inițiale, când practic nu se auzea mai deloc vocea lui Chrigel Glanzmann. Dar întregul show a fost unul bine pus la punct, profesionist, cu un setlist echilibrat, concentrat în mod evident pe cel mai nou album, Ategnatos (2019). A fost o mare bucurie să-i revăd și publicul a reacționat mai mult decât bine.
Setlist:
- Ategnatos
- King
- The Call of the Mountains
- Deathwalker
- Quoth the Raven
- The Slumber Worship
- Artio
- Epona
- A Rose for Epona
- Ambiramus
- Drum Solo
- Havoc
- Thousandfold
- Breathe
- Helvetios
- Rebirth
- Inis Mona