Cronică de concert Guns N' Roses la Arena Națională, 16 iulie 2023

Unul dintre cele mai așteptate concerte, nu doar ale anului, ci ale ultimilor ani, a fost cu siguranță cel al trupei Guns N'Roses. Fiind vorba de o trupă atât de mare și de controversată, evident că părerile oamenilor sunt împărțite, unii pur și simplu adoră trupa, alții o consideră cea mai proastă din lume (alături de Metallica sau AC/DC, bineînțeles), dar cei mai mulți sunt moderați sau pur și simplu le place muzica lor. Fie că e vorba de oameni care au crescut cu albume precum "Appetite for Destruction" (1987) sau Use Your Illusion I&II (1991), fie că vorbim despre fani tineri, care rup Spotify-ul cu November Rain sau Paradise City aseară în jur de 40.000 de oameni au umplut Arena Națională din București pentru a se bucura de concertul trupei, activă din 1985 și care în anul 2012 a fost inclusă în The Rock & Roll Hall of Fame.

Este și un moment special, întrucât Guns N'Roses cântă într-o formulă de zile mari, cu Axl Rose (voce, pian), Slash (chitară) și Duff McKagan (bas, voce) din nou împreună după prea mulți ani de ceartă absurdă, alături de Dizzy Reed (clape, în trupă din 1990), Richard Fortus (chitară, în trupă din 2002), Frank Ferrer (tobe, în trupă din 2006) și Melissa Reese (clape, sintetizatoare, voce, în trupă din 2016). Concertul a fost organizat de EMAGIC și chiar dacă se mai puteau pune multe la punct eu cred că una peste alta a fost bine. Nu are cum să fie totul perfect când locul ales nu este tocmai potrivit pentru concerte, datorită acusticii (dar unde să faci un show atât de mare?) sau când afară sunt 40 de grade, însă din câte știu eu nu au fost incidente, nu s-a stat la cozi imense la băuturi (doar la wc, dar nici acolo nu a fost nebunie) și până la urmă concertul a fost unul de ținut minte din mai multe motive. Dar să începem cu începutul.

În deschidere a cântat trupa Phil Campbell and The Bastard Sons. Phil Campbell este fostul chitarist al trupei Motörhead și aduce astfel un omagiu pieselor legendarei trupe, după moartea lui Lemmy Kilmister din 2015. Trupa a fost înființată în 2016 și din ea mai fac parte Todd Campbell la chitară și harmonica, Tyla Campbell la bas, Dane Campbell la tobe, toți din 2016, și Joel Peters la voce din 2021, după plecarea lui Neil Starr. Trupa este foarte bine pusă la punct, închegată muzical și piesele sună altfel decât în varianta originală. Cine se aștepta la un Motörhead cu alți membri nu a nimerit bine, fiindcă trupa condusă de Phil Campbell are o abordare personală asupra celebrelor piese care au făcut istorie. Au urcat pe scenă la ora 18.00 și au cântat o oră în fața unei audiențe mari, care i-a primit cum trebuie și care chiar cred că s-a bucurat de muzica lor. Am putut asculta piese precum Iron Fist, Damage Case, Rock Out, Stay Clean, Born to Raise Hell, Just 'Cos You Got the Power, Ace of Spades, Silver Machine sau Overkill (toate cover Motörhead).

Guns N'Roses a început concertul puțin după ora 20.00, adică ora anunțată inițial, chiar dacă în ziua concertului s-a vehiculat ora 19.30. Oricum ar fi, trupa nu a întârziat mult, nu la fel de mult cum obișnuia în trecut. La concertul din 2010 a fost o întârziere de aproape două ore, fapt care a enervat foarte mult oamenii, dar tot s-au bucurat mai apoi de muzică. Voi începe prin a afirma că da, Axl Rose nu mai are vocea de la început, dar nu a fost chiar atât de rea pe cât m-am așteptat să fie, văzând filmulețe cu înregistrări recente. La început a sunat destul de rău, mai ales pe prima piesă, dar pe parcurs probabil s-a mai încălzit și la un moment dat a fost chiar bună, câteva piese a sunat nesperat de bine.

Dar Guns N'Roses înseamnă mai mult decât Axl Rose și ocazia de a-i vedea pe Slash și pe Duff McKagan din nou pe scenă nu e deloc un lucru de neglijat. Ambii au fost în mare formă aseară și dacă e să fiu sincer până la capăt, toți au fost, inclusiv Axl. Nu e puțin lucru să cânți mai bine de trei ore, să treci prin cam toată discografia, să aduci în fața publicului marile hituri, dar și piesele mai puțin cunoscute de marea masă de oameni, dar excelente (mă gândesc la Shadow of Your Love sau Anything Goes exemplu), să te miști, să ai grijă ca lucrurile să fie cât mai bine posibil. Cred că prezența Melissei Reese este una mai mult decât benefică, aduce un suflu nou prestației live, atât cu nenumăratele clape, dar și cu backing vocals. Nu mai zic de restul instrumentiștilor, profesioniști desăvârșiți.

De-a lungul serii au fost multe momente speciale. Unul dintre ele a fost acela când Axl Rose a cântat piesa Civil War îmbrăcat cu un tricou cu steagul Ucrainei (avusese înainte unul cu Dr.Sex și a mai avut câteva de-a lungul show-ului). Un altul a fost solo-ul de chitară al lui Slash (care a purtat tot concertul un tricou pe care scria Hello Titty și a fost extrem de sigur pe sine, de cool și de rockstar în general), un moment care a înnebunit sala, a fost o explozie de energie, s-a dansat și pe gazon și în tribune. Un altul a fost cel în care Duff cântat cu vocea piesa T.V. Eye, cover The Stooges. Omul știe să facă dintr-un moment de câteva minute unul memorabil.

Pentru mine, și din câte am observat și în jurul meu și pentru alții, momente superlative au fost și cele în care au fost cântate piesele November Rain, Knockin' on Heaven's Door (cover Bob Dylan) și Sweet Child o' Mine, când nu doar instrumentalul a sunat bestial, dar și vocea lui Axl. Mi s-a părut că la balade îi iese mult mai bine și publicul a cântat cu el. Încă e un foarte bun pianist și un bun showman. În stilul lui, puțin ciudat pe alocuri, Axl se pricepe la a fi pe scenă, zică oricine ce ar zice. Până la urmă cine se aștepta ca trupa să sune și să arate ca acum 30 de ani trăiește într-o mare deziluzie, acele vremuri nu mai există și oricâte exemple de trupe care cântă la fel ca la 20 de ani am aduce nu ajută cu nimic.

Una peste alta, eu găsesc că acest concert rămâne un moment artistic important pentru noi. Guns N'Roses e o trupă care a făcut istorie, a reușit cu câteva albume să rămână pentru totdeauna relevantă (nu discutăm despre albumul din 2008), și show-ul de aseară, cu tot cu partea vizuală impresionantă (filmulețe care au rulat pe ecrane, chiar bine făcute, muncite, potrivite pentru fiecare moment al serii), a fost un lung maraton prin această istorie și energia publicului nu a rămas nerăsplătită de pe scenă. Trupa a avut și merchandise de calitate, unele obiecte fiind speciale pentru acest turneu european.

Setlist Guns'N'Roses :

Intro

1. It's So Easy
2. Bad Obsession
3. Chinese Democracy
4. Slither (Velvet Revolver cover)
5. Pretty Tied Up
6. Mr. Brownstone
7. Welcome to the Jungle (Link Wray's "Rumble" intro)
8. Absurd
9. Hard Skool
10. Live and Let Die (Wings cover)
11. Estranged
12. Shadow of Your Love
13. Double Talkin' Jive
14. Rocket Queen
15. Down on the Farm (UK Subs cover)
16. You Could Be Mine
17. T.V. Eye (The Stooges cover) (Duff on vocals)
18. Anything Goes
19. Civil War
20. Slash Guitar Solo
21. Sweet Child o' Mine
22. November Rain
23. Sorry
24. Patience
25. Knockin' on Heaven's Door (Bob Dylan cover)
26. Nightrain

Encore:

1. Wichita Lineman (Jimmy Webb cover)
2. Locomotive
3. Don't Cry
4. Paradise City