Am mers la concertul de lansare, care a avut loc aseară, pe 18 mai, și pot spune că am avut parte de un eveniment în toată regula, cu trupe diverse, cu multă prietenie și mi s-a reconfirmat ideea că undergroundul este bine, nu avem de ce să ne facem griji. Cei bătrâni țin steagul sus și cei tineri vin din urmă. Au fost oameni, dar nu cât mă așteptam, am avut și merchandise din belșug, atât de la trupele serii, cât și extra, atât de la Dorel Tudor, cât și de la Titus Constantinescu, ambii venind aseară cu standul. Îmi place să observ că din ce în ce mai multă lume cumpără CD-uri și chiar casete, precum și tricouri, patch-uri, findcă nevoie de a avea lucruri fizice este mare, parcă nu e ok să fie totul doar on-line și e bine si că trupele încă scot albumele în format fizic.
Solludus, o trupă tânără în toate privințele a dat startul serii. Nu-i știam, dar mi-am dat seama că e o trupă de puști după emoții și după felul în care încercau să acapareze scenă. E fain că au o fată la voce care a încercat să mai varieze melodiile destul de simpluțe și ele, dar nici ea nu are vocea complet formată. Totuși, are mult potențial, îi ies și growl-urile, dar trebuie să mai lucreze și băieții mai au de învățat la instrumente. Se vede că sunt începători cu toții, dar am apreciat pasiunea pe care au arătat-o pe scenă și faptul că au compoziții proprii și unele chiar mi-au plăcut mai mult decât altele și cu unele finisări ar putea suna și mai bine. Eu cred că dacă se țin de treabă o să crească.
A doua trupă a serii e tot tânără, dar cu mai multă experiență, compoziții mai bune și o prestație live mult mai activă și mai plină de siguranță. Eternal Strike are și un album lansat, Chains of Society, din 2022, de pe care trupa a și cântat majoritatea pieselor, dar și a prezentat live și piese noi. Unele sunt cântate în română și mie mi se pare că sună mai bine decât cele în engleză și mi s-a părut că și publicul e de aceeași părere. Trupa cânta un groove/thrash metal destul de energic, cu riff-uri inspirate și mi-a plăcut mult și cum sună bateria. Vocea este și ea destul de bună, atât pe growl, cât și pe clean, dar parcă încă lipsește acel element care să diferențieze trupa de altele de același fel. Totuși, pentru o trupă tânără este foarte bine și am observat că și publicul a apreciat ceea ce au cântat și mie mi-a plăcut destul de mult.
Phobia a urmat, cu un groove metal tare de tot, în toate accepțiunile cuvântului. Cu toate că trupa a fost formată în 2014, a fost multă vreme inactivă, dar acum băieții au început să facă din nou treabă și îmi pare că o fac chiar bine. E al doilea concert al lor din câte am înțeles, după revenirea pe scenă, dar nu mi-aș fi dat seama, oamenii sunt buni, știu să facă show, își cunosc meseria, chiar mi-au atras atenția în mod cât se poate de pozitiv și m-aș bucura să continue, să scrie piese, să scoată un album, să cânte și să ajungă acolo unde cred eu că merită. E prima dată când eu îi văd, dar nu va fi cu siguranță nici ultima. Pe scenă trupa a sunat super bine și piesele au acea prospețime pe care o caut la o trupă nouă.
Turbocharged a adus un plus de agresivitate. E o trupă veche, formată în 2000, în Suedia, cu multă experiență și care știe să se pună în valoare pe scenă. Băieții cântă un death/thrash cu piese scurte și ritmate, supărate, care îndeamnă la moshpit, dar din păcate nu a avut cine să facă. Trupa a lansat un nou album acum doi ani, Alpha Beast, Omega God, al șaselea din carieră, și mai multe piese au fost de pe el. Trupa aceasta m-a transportat într-un loc în care nu am fost niciodată, dar mi-am imaginat un club nordic, undeva la începutul anilor 2000, plin de metaliști care au ieșit să bea o bere și să dea din cap, asta îmi inspiră muzica lor pe lângă elementele sociale și antireligioase specifice. Mi-au atras atenția câteva ruperi de ritm foarte bune și câteva riff-uri mitraliate care au făcut deliciul serii.
Trupa Exuviath a lansat aseară lansează noul album, al doilea din carieră și cu siguranță nu ultimul. Intitulat State of Fear, acesta continuă direcția stabilită de primul album, un heavy metal cu elemente thrash, foarte curat, cu teme politice, cu piese energice, cu riff-uri ingenioase și cu câteva solo-uri care să te ungă pe suflet. Cum spuneam, trupa si-a format deja un cerc de fani care tot crește și care descoperă muzica băieților și cred că asta este în primul rând ceea ce își dorește orice formație aflată la început de drum. Muzica lor este una care pe mine m-a prins, fiind și un fan al genului și plăcându-mi să descopăr multe albume și formații din această zonă. Trupa a a avut aseară și câțiva invitați, pe George Lazăr (ex. BlackSheep), pe Cristian Stîlpreanu de la DinUmbră și pe Radu de la Váthos. Alături de fiecare dintre ei trupa a cântat câte o piesă și au sunat foarte bine. Au transmis de pe scenă ceva din bucuria lor.
Infest, trupa sârbească de death/thrash metal a încheiat această seară de muzică extremă cu un concert rapid, cu piese care nu te lasă deloc să stai liniștit, cu ritmuri are te fac să dai din cap și să te simți bine, așa cum doar un metalist se poate simți bine atunci când ascultă muzică metal. Trupa nu este pentru prima dată la noi în țară și chiar a ținut să-i mulțumească lui Mihai „Coro” Caravețeanu, aflat și el în public, pentru că i-a adus pentru prima dată în România, acum ceva ani și de atunci trupa a tot venit să ne cânte. Am observat că multe trupe se simt bine la noi în țară și tot revin, asta fiindcă avem o scenă destul de stabilă și care știe să aprecieze.
Infest e o trupă care mie îmi place chiar foarte mult și care transmite multe sentimente de pe scenă, vocalul, între piese, a vorbit destul de mult, ne-a făcut să ne simțim o comunitate și este important să se întâmple așa. Pe scenă trupa a rupt și parcă aș mai fi vrut să cânte și mai multe piese, dar a cântat oricum destule și de aia ne-a lăsat să ne tragem sufletele. Piesele lor sunt scurte, rapide, unoeri cu breakdown-uri bine compuse și care se potrivesc pe compozițional pe muzica lor. Seara a fost una lungă, cu multă muzică de toate felurile, cu întâlniri cu oameni, cu bucuria faptului că a mai ieșit un nou album al unei trupe aflate în creștere.