Ungolianth (nume preluat din universul creat de J.R.R. Tolkien) e o trupă care sună chiar bine, mai ales ținând cont că se a află practic la debut. Trupa lucrează la un album, iar piesele pe care le-a cântat sunt din sfera death metalului simfonic, dar se observă la ascultare mult mai multe influențe. Sunt muzicieni pricepuți în trupă și lucrul acesta se observă și live. Băieții sunt degajați, stăpâni pe scenă și oferă publicului ceea ce promit: multă energie, melodii interrsante și speranță că metalul românesc merge cu bine mai departe. Trupa a cântat piese precum: Genesis, Predestined to Change sau Alive Autopsy of a Psychogod.
A urmat trupa suedeză Sodomisery care ne-a mărturisit că acesta e de abia al doilea show în afara Suediei (primul a fost în Sofia, cu o seară în urmă). Într-o țară cu atât de multe trupe bune e greu să răzbești și poate că drumul lor se va deschide spre noi țări în care să cânte. Trupa abordează un death metal melodic care mi-a adus aminte de Hypocrisy, una dintre trupele de bază ale genului și care menține un standard înalt. Sodomisery a scos până acum două albume, The Great Demise, în 2020, și în septembrie 2023 Mazzaroth. Sună bine și numele trupei și titlul acestui album, iar muzica este fix așa cum te-ai aștepta să sune. După jumătatea concertului au fost unele mici probleme tehnice pe scenă, dar s-au rezolvat destul de repede. În acest timp vocalul a profitat de ocazie pentru a ne spune câteva cuvinte despre berea românească, pe care o consideră cea mai bună din lume. Live, trupa e destul de statică, dar piesele sună bine și publicul a apreciat prestația. Trupa a cântat piese precum: Arise, In the Void, The Great Demise, Psychogenic sau Reapers Key.
Pe Machiavellian God i-am văzut cred că a treia oară pe anul acesta și a fost și de data aceasta un concert bun. Ultima dată a fost la Metalhead Meeting, când au rupt scena, dar era zi și soare, dar trupei îi șade mai bine în club, fiindcă e mai intim, e mai pe sunetul lor, pe versurile, pe muzica lor. Trupa e din ce în ce mai prezentă, a cântat cu o seară în urmă la Sofia, tot ca opening act pentru Diabolical și în plus, pregătește un nou album. Machiavellian God a cântat și o piesă de pe acesta, care va apărea în toamnă. Nu e prima oară când o ascult, dar de data aceasta m-a lovit parcă mai plăcut și am apreciat vocea clean. Cu siguranță unii nu sunt chiar fani ai ai acestui tip de a cânta, dar eu cred că se potrivește, iar Mihu chiar se pricepe. Întreaga trupă a avut o energie bună aseară și a fost bine. Partea cea mai intensă a fost când a cântat trilogia Iter : Incipit, Iter Proseqvitvr, Iter Finem.
Concertul Diabolical din București a fost spectaculos și incendiar. Trupa a revenit ca headliner și a cântat piese cam din toată cariera sa, care constă în cinci albume și alte materiale diverse (e.p.-uri, single-uri etc.). Trupa este și una de atmosferă, muzicienii cântă pe scenă într-un stil dramatic, îmbrăcați în negru, există ceva teatral în gesturi și în felul în care își prezintă piesele. Dar face parte din show și cu siguranță ajută, întrucât creează o atmosferă deosebită.
Afară începuse o furtună în toată regula și ploaia care cădea a contribuit la această atmosferă. Versurile lor întunecate se potrivesc de minune cu noaptea și cu ploaia. A fost un sunet curat, într-un ritm susținut de uralele publicului. Trupa promovează noul album, Eclipse, apărut anul trecut, cu siguranță unul dintre cele mai bune din cariera lor lungă. Tobele au o mare intensitate, iar pasajele clean ale pieselor sunt deosebite și oferă un plus progresiei pieselor. Concertul din Quantic a fost cu siguranță o experiență muzicală de neuitat pentru toți cei prezenți. Din setlist au făcut parte piese precum: The Fire Within, Requiem, Betrayal, Black Sun sau We are Diabolical.