Obișnuit cu concertele metal aproape am uitat cât de frumos sună un concert simfonic. Ai în față o orchestră cu
Amestecul genurilor nu este ceva nou, există rock simfonic de ani buni, foarte multe trupe au cântat cu orchestre în spate, dar nu mă gândeam că va veni ziua când voi asculta la București, laSala Palatului, piese Deep Purple cântate cu o orchestră de 80 de instrumentiști, alături de o trupă cu muzicieni unul și unul, iar la voce va fi Bruce Dickinson, care a profitat de ocazie și a cântat și câteva piese de-ale sale din perioada solo. Este o combinație chiar inedită, care bucură un număr mare de oameni, fanii Deep Purple sau doar Jon Lord, fanii Iron Maiden sau doar Bruce Dickinson, dar și fanii muzicii clasice în general. Nu e puțin lucru să împaci atâtea categorii și să faci ca muzica să sune bine și natural.
Evenimentul are în centru albumul Concerto For Group And Orchestra, înregistrat live în 1969 de Deep Purple cu Royal Philharmonic Orchestra și care este considerat o capodoperă a genului. La data apariției, acest album a fost foarte ieșit din comun și dovedește ce vizionar a foat Jon Lord și ce muzică a putut scrie, melodii care par proaspete și neîntinate de trecerea timpului. Motivul pentru care Bruce Dickinson a acceptat să participe la acest turneu este acela că muzica Deep Purple a fost pentru el o sursă constantă de inspirație și de alin, iar în Jon Lord a văzut un maestru și un prieten. Nici că de potrivea mai bine altă voce decât a lui, fie oricine ce ar zice, el este unul dintre cei mai buni vocali heavy metal din istorie.
Este a patra oară când are loc acest concert și nu au de gând să se oprească, după cum a zis Mr. Dickinson pe scenă. Chiar dacă a zis că de undeva de sus Jon Lord se uită la ei și se distrează, eu cred că e de fapt bucuros că muzica lui este ținută în viață de muzicieni atât de talentați. Concertul a fost în două părți. În prima parte orchestra împreună cu cei patru excelenți muzicieni a cântat acest album iconic din 1969, cu participarea la voce a lui Bruce Dickinson, iar în a doua parte aceeași oameni au cântat alte piese Deep Purple și câteva de-ale lui Bruce Dickinson. Între cele două părți a fost o scurtă pauză. Prima parte a serii m-a purtat în niște locuri interioare în care nu mai fusesem de multă vreme.
Albumul acesta are capacitatea de a te trimite într-o călătorie din care te întorci energizat și pregătit pentru realitate. John O'hara la clape este pur și simplu o legendă și ce a putut soate din intrumentele lui seara trecută a fost magie pură. Mi-aș dori să merg la un concert în care să-l ascult doar pe el două ore. Dar ar fi nedrept să-l laud doar pe el, când Kaitner Z. Doka îmblânzit chitara, Tanya O'Callaghan a dat ritmul serii cu bass-ul ei și Bernhard Welz a rupt tobele. Un mare plus se duce către Paul Mann, care a reușit să dirijeze foarte bine Bucharest Film Orchestra, după doar câteva repetiții. Nu mai zic de Bruce Dickinson a cărui voce a fost aseară la mare înălțime (până la 4.25 de octave) și care a fost probabil cârligul care a strâns atâta lumea aseară, pe 15 martie, la Sala Palatului. În a doua parte a concertului am putut auzii piese de-ale lui Bruce Dickinson (o ocazie unică în viață, cel mai probabil) precum Tears of the Dragon sau Jerusalem, dar și marile hituri ale trupei Deep Purple, precum When a blind man cries, Hush, Perfect Strangers sau Smoke on the water
Cred că și aceasta este o ocazie unică, să le auzi cântate de Bruce Dickinson cu o orchestră în spate. Evenimentul organizat de METALHEAD & Best Music Live Concerts powered by ROCK FM a fost unul de ținut minte.