Moș Nicolae le-a adus metaliștilor români un concert de colecție, cu o trupă care a scris istorie și continuă să fie un punct de reper în continuare: At The Gates, din Suedia. Toată lumea știe că, alături de In Flames și Dark Tranquility, alcătuiesc trioul care au inventat un nou stil de metal: Gothenburg melodic death metal. At The Gates s-a impus mai ales prin capodopera din 1995, Slaughter of the Soul, după care, în mod neașteptat, s-au despărțit pentru mulți ani și au revenit în 2007 pentru a cânta la câteva festivaluri și se pare că le-a plăcut atât de mult încât ân 2014 au scos un nou album. Fanii vechi nu i-au uitat, au dobândit unii noi și astfel că, anul acesta au mai lansat un album, To Drink from the Night Itself (2017), pe care au pornit să-l lanseze în lumea întreagă. Joi seara, pe 6 decembrie, au ajuns și în București, în clubul Quantic. Alături de ei au cântat două trupe românești: Twist of Fate și W3 4R3 NUM83R5. Când mergem înspre club, la un moment dat o lumină de la o clădire s-a reflectat în cer și pentru câteva clipe acesta a devenit roșu, lucru care m-a dus cu gândul la albumul de debut, din 1992, al trupei, The Red in the Sky is Ours. Mi-am dat seama că mă îndrept spre locul care trebuie.
Pe cei de la Twist of Fate (care înțeleg că după concert și-au schimbat numele în Why cat, why?) i-am prins aproape de final, doar ultimele două melodii, așa că nu pot să spun că mi-am putut face o părere pertinentă despre ei. Pot spune că vocalul știa ce face, la fel și instrumentiștii, iar piesele nu au sunat deloc rău. Ce pot spune e că mi s-a părut că nu comunică tocmai ok între ei, la un moment dat fiecare era pe filmul său și nu am înțeles foarte bine ce vor să facă. Chitările sunau foarte bine, la fel și basul, și tobele, și vocea, dar separat, luate împreună mi-au dat pe alocuri senzația de mic haos. Poate sub noua titulatură și cu problemele interne rezolvate, vor reuși să comunice mai bine între ei.
W3 4R3 NUM83R5 din Brașov, singura trupă de metalcore din România care a cântat în India, dacă am înțeles bine de la vocal, au făcut, ca de obicei, un super show. Băieții sună excelent atât pe album, cât și live și au creat o mega atmosferă. Din păcate, publicul, nu foarte numeros, așa cum m-aș fi așteptat, nu a reacționat pe măsură. Ar fi trebuit mai multă mișcare, mai multă viață, pentru un advărat show metalcore, însă trupa a făcut o super treabă și după umila mea părere sunt sus de tot pe scena metal românească și pot să ajungă și mai sus.
Pe At The Gates voiam să-i văd de ani buni, dar când au mai fost prin România i-am ratat și seara de joi a fost, astfel, un mic vis împlinit. Singura mea nedumerire a fost: de ce atât de puțini oameni la o trupă atât de importantă? Indiferent de motive, cert este că a fost un concert reușit. Pe primele piese parcă sunetul nu a fost tocmai bun, dar pe parcurs problema s-a reglat și ce a urmat a fost excelent. Au cântat piese de pe ultimul album, fiind totuși o lansare, dar s-au concentrat destul de mult pe Slaughter of The Soul și pe albumele vechi, dar și pe At War With Reality (2014), albumul cu care au revenit în lumea metal. Chiar dacă nu mai seamănă cu albumele vechi decât foarte puțin, ultimele două albume sunt totuși consistente și live, piesele sună chiar bine. Tomas Lindberg, liderul și vocalul trupei, este un tip destul de amuzant și între piese a mai făcut câte o glumă, a vorbit cu publicul, fapt care contează foarte mult pentru fani. Din punctul meu de vedere a fost un concert memorabil și de abia aștept să-i văd din nou.