Pe Anneke van Giersbergen lumea o știe ca fiind vocea caldă a trupei de doom metal, devenită mai apoi de rock,
Anneke van Giersbergen a mai fost în România de câteva ori (singură sau ca parte a vreunui proiect) și a strâns de fiecare dată oameni pasionați de muzica ei, care înțeleg ce face ea și care-i urmăresc proiectele și se bucură să o asculte în diferite etape ale vieții și carierei ei. În club Quantic din București, artista a avut pe 8 noiembrie un concert complet acustic, foarte intim, doar ea cu chitara și o mulțime de povești de spus. Metalhead este organizatorul acestui concert, iar artista a mai cântat pe 7 noiembrie și la Cluj. Ea este în prezent în turneul de promovare al celui mai nou album, The Darkest Skies Are The Brightest, lansat în 2021 și bine primit de critica de specialitate. Nu a fost merchandise. Turneul poartă numele Anneke van Giersbergen „Darkest Skies” Acoustic Tour.
În deschiderea concertului a cântat Maru, o tânără artistă româncă, despre care nu știam mai nimic, dar pe care am descoperit-o cu plăcere. Maru a intrat pe scenă la ora 20.00 alături de chitara sa, îmbrăcată simplu și ne-a cântat atât coveruri după piese cunoscute din zona rock, dar și compoziții proprii. Maru are o voce caldă care mi-a atras atenția și m-a ținut pe scaun jumătate de oră cât a cântat. E foarte posibil să mai auzim de ea în viitor, eu cred că are șanse să urce mai sus, vorba cântecului. A cântat piese precum Hert Shaped Box (Nirvana), Nothing Else Matteres (Metallica), Depind de tine.
În această seară Anneke a cântat atât piesele ei de pe albumul cel mai nou, The Darkest Skies Are The Brightest, dar și coveruri ale pieselor pe care ea le iubește. Iar între piese a povestit și a făcut glume. Ea a început concertul cu melodia Beautiful one, o superbă baladă care a dat startul unui concert în care vocea ei, versurile sensibile și o chitară acustică au creat legături nebănuite între ea și public. După șapte ani de la ultimul concert în țara noastră ea ne-a propus un pariu greu și foarte serios, acela de a urca pe scenă, doar ea cu o chitară și să cânte, să spună povești și să țină publicul activ înc-o vreme și-nc-o vreme (vorba poetului Nichita Stănescu, căruia cred sincer că i-ar fi plăcut acest concert, ar fi stat cu un pahar de votcă în spate și ar fi ascultat-o atent).
Lui Anneke îi place foarte mult să vorbească pe scenă, are umor, are charismă. Înainte de piesa Agape, de pe noul album, ne-a povestit că ea nu știe să pronunțe acest cuvânt (care înseamnă cea mai înaltă formă de iubire) și la fiecare concert e un grec care o corectează, dar pentru ea nu e o mare diferență. În seara aceasta nu a fost nimeni să o corecteze și doar ne-am bucurat de piesă. A urmat o piesă de Devin Townsend, Ih-Ah! cântată în felul ei propriu. Ne-a povestit și despre fiul ei, despre părinții ei și ne-a dat un sfat de neprețuit: "să punem totul înapoi în frigider după ce facem un sandvici", evident, sub formă de glumă. Piesa My Mother Said este una din care dragostea pentru părinți reiese din fiecare vers, dar și cea pe care ea însăși, din perspectiva de mamă o are pentu fiul ei. Multă emoție s-a revărsat de pe scenă în public.
A făcut și un cover Running up that hill, o piesă a lui Kate Bush pe care a cântat-o din marea dragoste pentru această artistă, despre care a glumit că acum stă acasă, la pensie și se uită pe Netflix. Ne-a mărturisit că nu a văzut Stranger Things, doar scena în care apare piesa, dar am iertat-o fiindcă prea frumos cântă. A mai interpretat, la bis, o altă piesă a englezoaicei, Cloudbusting. A fost și un moment The Gathering, a cântat piesa Saturnine, pe care fanii trupei au primit-o cu mare entuziasm. În varianta acustică ies mai mult în evidență versurile și vocea ei pune emfază pe părțile nostalgice. Oamenii din public au mai cerut The Gathering și câteva piese mai târziu artista cu cel mai frumos zâmbet, așa cum a fost numită, a cântat una dintre piesele emblematice ale trupei din care a făcut parte, anume Strange Machines.
Nu credeam că mă va atinge atât de mult o piesă Iron Maiden cântată acustic de o voce feminină, dar varianta ei a clasicei Wasted Years a scos la iveală multe emoții pe care piesa le transmite. Un alt moment special a fost cântat Wish you were here a mereu tinerilor Pink Floyd. Toată sala a cântat cu ea. Anneke van Giersbergen a vorbit mult pe scenă și despre prietenul ei muzician, un mic geniu al compozițiilor ample, Arjen Anthony Lucassen cunoscut mai mult drept Ayreon. A povestit cum l-a convins să meargă în turneu pe el care urăște turneele și preferă singurătatea creatoare, apoi a cântat una dintre piesele pe care le-a compus împreună cu acesta, Valley of the Queens de pe albumul Into the Electric Castle din 1998. A cântat și un cover al trupei Foreigner, I Want to Know What Love Is, despre care ne-a zis că-i plăcea când era adolsecentă, dar a adus și un omagiu lui Chris Cornell din perioada Audioslave, cântând Like a Stone.
Ziceam la începutul cronicii că e un mare pariu pentru un artist să urce singur pe scenă, doar cu o chitară, și să țină publicul activ o oră și jumătate. Anneke a reușit acest lucru cu asupra de măsură.
Setlist:
- Beautiful One (Agua de Annique cover)
- Love You Like I Love You
- Agape
- Ih-Ah! (Devin Townsend Project cover)
- My Mother Said
- Losing You
- Running Up That Hill (A Deal With God) (Kate Bush cover)
- Saturnine (The Gathering song)
- Lo and Behold
- Hallelujah (Leonard Cohen cover)
- Wish You Were Here (Pink Floyd cover)
- Valley of the Queens (Ayreon cover)
- Strange Machines (The Gathering song)
- Circles
- I Saw a Car
- I Want to Know What Love Is (Foreigner cover)
- Wasted Years (Iron Maiden cover)
- Like a Stone (Audioslave cover)
- Hurricane
- Cloudbusting (Kate Bush cover)