Cântărețul Marian Gold a apărut pe scenă, captivând publicul cu prezența sa carismatică și vocea inconfundabilă. Cumva este uimitor că a reușit să își păstreze timbrul distinctiv, chiar și după atâția ani. El a rămas singura constantă prezentă în istoria trupei și mi-a lăsat impresia că vrea ca toată trupa să iasă în evidență, nu doar persoana sa, ceea ce e un lucru de lăudat.
Alphaville și-a tratat fanii cu o combinație magistrală de hituri clasice, arătându-și experienta și priceperea muzicală. Cântece precum „Big in Japan ”, „Sounds Like a Melody ” și „Dance with Me ” au provocat publicul să cânte alături de trupă. Melodiile bazate pe sintetizatoare s-au împletit perfect cu ritmurile energice, creând un groove irezistibil. Prestația membrilor a fost impecabilă, fiecare aducând un omagiu sunetului "semnătură" Alphaville. Poate chitara a fost o idee cam încet ca volum, dar cam așa e și în varianta oficială. Am avut parte și de momente ce ne-au amintit de scena vibranta a Berlinului, pline de sunete de sintetizatoare și tobe electronice.
Trupa a adus un omagiu scenei culturale din Berlin prin "Summer in Berlin ", un cântec despre esența tinereții, a libertății, în care se vorbește despre dragoste și pace. Pe fundal am putut vedea niște ziduri cu sârmă ghimpată, la apus, un mesaj puternic pentru germani în contextul versurilor.
Dar poate cele mai emoționante momente ale serii au venit când Marian Gold s-a adresat direct publicului, exprimându-și recunoștința pentru sprijinul neclintit de-a lungul anilor. Cuvintele sale sincere au rezonat profund în rândul fanilor, fani care au crescut ascultând și fredonând muzica Alphaville. "We only exist through you ", a spus Marian Gold, dedicând publicului melodia "Flame ".
"Like a Melody " a fost poate cea mai apreciată melodie a serii. Tot publicul s-a ridicat în picioare, a dansat, aplaudat și cântat versurile de la început până la sfârșit. Nu puțini au fost cei ce au și imortalizat momentul cu telefoanele mobile.
În cele din urmă, Alphaville a demonstrat încă o dată de ce rămân una dintre cele mai îndrăgite trupe ale anilor '80. Muzica lor transcende generațiile, evocând amintiri despre tinerețe, dragoste și posibilități nesfârșite. Și în această seară magică din București, ne-au lăsat să plecăm spre case cu celebrele versuri: „pentru totdeauna tânăr, vreau să fiu pentru totdeauna tânăr” (Forever young, I want to be forever young)...