O nemaipomenită surpriză pentru ascultătorii de doom/death metal este cel de-al doilea album al formației bulgare
Între timp, până la apariția noului album, trupa a postat pe internet câteva piese extrase de pe acesta, dintre care poate cea mai interesantă este The Misanthrope, cea de-a treia piesă de pe album, lungă de aproape 12 minute și care are tot ce-i trebuie unei piese doom: riffuri grele, de sfârșit de lume, o voce care agonizează, ritmuri care se schimbă aproape imperceptibil, versuri melancolice, depresive. De fapt, aceleași lucruri le-aș putea spune despre toate celelalte piese, doar că sunt mai scurte (nu cu mult).
Între timp, până la apariția noului album, trupa a postat pe internet câteva piese extrase de pe acesta, dintre care poate cea mai interesantă este The Misanthrope, cea de-a treia piesă de pe album, lungă de aproape 12 minute și care are tot ce-i trebuie unei piese doom: riffuri grele, de sfârșit de lume, o voce care agonizează, ritmuri care se schimbă aproape imperceptibil, versuri melancolice, depresive. De fapt, aceleași lucruri le-aș putea spune despre toate celelalte piese, doar că sunt mai scurte (nu cu mult).
Collapse începe cu una dintre piesele mele favorite de pe album, Drown, nu la fel de complexă ca celelalte, dar un intro excelent, care pur și simplu m-a introdus în atmosfera întregului concept. O chitară melodică, urmată de o voce caldă, cântată, care alternează cu un growl (laitmotivul întregului album) au creat o atmosferă numai potrivită pentru o zi de toamnă. De fapt, întregul album pare făcut pentru toamnă, așa cum îi stă și bine unui album de doom care se respectă.
Albumul continuă cu The Road To Perdition, care mi-a adus aminte de unele piese In Mourning, lucru foarte bun de altfel, dar aceasta este ceva mai rapidă (în limitele genului) și mai heavy. Puțin mai monotonă și, probabil, piesa cea mai slabă, The Web Of Your Betrayal, este o piesă care n-ar intra în ultimul moment pe un album My Dying Bride. Oarecum o baladă, cu câteva momente foarte bune ale chitarelor, mai ales în ultimul minut al piesei, dar cam atât am se reține de aici. Cu Death Of A Wanderer, formația revine însă în forță și continuă ideile bune din piesele precedente. Un accent mai mare se pune pe vocea growl, dar piesa păcătuiește prin monotonie, tot chitarele mai salvează ultima parte a piesei.
Cu adevărat bună este Void, penultima piesă a albumului, care are toate elementele să devină una din piesele de rezistență ale formației pe viitor, la concerte, când va fi posibil. Superb scrisă, echilibrată în toate părțile, deloc monotonă, foarte progresivă, e fix piesa emblemă a unui album de doom/death metal, nu-i lipsește decât vocea, fiind piesa lor pur instrumentală. Așa ar fi trebuit să sune tot albumul. Doar și pentru Void și merită să dați o șansă acestui album, care se încheie cu piesa Scorned, pe care aș pune-o în legătură cu Drown, la care înțeleg că fomația va face și un videoclip.
Așadar, piesele de rezistență, fără a face un top, sunt Drown, The Misanthrope și Void. Per total este un album pe care nu ar trebui să-l ratați dacă ascultați, printre altele, Paradise Lost (care, apropo, a scos cel mai bun album din ultimii 15 ani ai carierei), My Dying Bride, In Mourning sau Oceans Of Slumber (ca atmosferă).
Nota: 7.5/10
Tracklist:
Albumul continuă cu The Road To Perdition, care mi-a adus aminte de unele piese In Mourning, lucru foarte bun de altfel, dar aceasta este ceva mai rapidă (în limitele genului) și mai heavy. Puțin mai monotonă și, probabil, piesa cea mai slabă, The Web Of Your Betrayal, este o piesă care n-ar intra în ultimul moment pe un album My Dying Bride. Oarecum o baladă, cu câteva momente foarte bune ale chitarelor, mai ales în ultimul minut al piesei, dar cam atât am se reține de aici. Cu Death Of A Wanderer, formația revine însă în forță și continuă ideile bune din piesele precedente. Un accent mai mare se pune pe vocea growl, dar piesa păcătuiește prin monotonie, tot chitarele mai salvează ultima parte a piesei.
Cu adevărat bună este Void, penultima piesă a albumului, care are toate elementele să devină una din piesele de rezistență ale formației pe viitor, la concerte, când va fi posibil. Superb scrisă, echilibrată în toate părțile, deloc monotonă, foarte progresivă, e fix piesa emblemă a unui album de doom/death metal, nu-i lipsește decât vocea, fiind piesa lor pur instrumentală. Așa ar fi trebuit să sune tot albumul. Doar și pentru Void și merită să dați o șansă acestui album, care se încheie cu piesa Scorned, pe care aș pune-o în legătură cu Drown, la care înțeleg că fomația va face și un videoclip.
Așadar, piesele de rezistență, fără a face un top, sunt Drown, The Misanthrope și Void. Per total este un album pe care nu ar trebui să-l ratați dacă ascultați, printre altele, Paradise Lost (care, apropo, a scos cel mai bun album din ultimii 15 ani ai carierei), My Dying Bride, In Mourning sau Oceans Of Slumber (ca atmosferă).
Nota: 7.5/10
Tracklist:
- Drown
- The Road To Perdition
- The Misanthrope
- The Web Of Your Betrayal
- Death Of A Wanderer
- Void
- Scorned
Album: Collapse
An apariție: 2020