Primăvara începe și cu o manifestare a brutalității bine conturate și bine susținute muzical în cadrul deja cunoscutului festival Bucharest Deathfest. Anul acesta am avut parte de două zile în care ne-am putut bucura de sonorități extreme, întrucât a existat și un warm-up, care a fost în clubul Encore din București, cu două trupe, Rotheads și Gore Thrower, iar main eventul a avut loc a doua zi în Quantic. Mihai "Coro" Caravețeanu și echipa sa au dovedit încă o dată că dacă există pasiune, implicare, cunoaștere a zonei metal, know-how și multă, multă muncă atunci pot avea loc evenimente underground pe care ascultătorii de metal extrem nu le pot uita foarte ușor. Și anul acesta au fost trupe diferite din zone ale death metalului uneori aflate la opoziție, de la slam la experimental death metal.
Chiar dacă a fost foarte mult agitație în ambele zile, cu asupra de măsură în ziua de sâmbătă, cu oameni care s-au manifestat extrem de activ, cu urcat pe scenă, cu mosheală, cu headbang continuu, din câte știu nu au existat întâmplări nefavorabile. Legat de urcatul pe scenă încontinuu în timp ce trupele cântă nu este neapărat cea mai bună idee, întrucât scena este înaltă și se creează o formă de haos pe ea, care la un moment dat începe să devină deranjantă cred că și pentru trupe, nu doar pentru cei care sunt în public. Înțeleg ideea de apropiere și de rupere a barierelor între fani și artiști, însă ar trebui făcută cu precauție mai ales că cei din față de multe ori și-au lăsat bagajele, sticlele, paharele în buza scenei și nu este tocmai în regulă. Dar aceste aspecte nu țin neapărat de festivalul în sine.
Legat de sonorizare, în mare parte a fost a fost bună, doar că la anumite trupe a fost totul dat mult prea tare astfel încât la unele trupe s-a creat o senzație de monotonie și am simțit nevoia să ies afară după câteva piese pentru a mă recalibra. Cei care au venit vineri în Encore, destul de mulți, au primit de acolo brățara de acces și nu au mai stat sâmbătă la coadă. De asemenea, e fain că au fost mai multe standuri de merch de unde am avut ce cumpăra, pe lângă standurile unde și-au expus produsele trupele invitate și de unde am putut cumpăra și haine cu festivalul. În Quantic i-am avut pe cei de la Brutal Basarabia, mai ales cu viniluri și cd-uri, pe grecul Tolis Palantzas cu o varietate de viniluri, cd-uri, obiecte de vestimentație etc. și pe încă un stand cu tot felul de obiecte pe care un metalhead și le poate dori. În Encore au fost standuri cu trupele, dar și cele ale clubului.
Chiar dacă a fost foarte mult agitație în ambele zile, cu asupra de măsură în ziua de sâmbătă, cu oameni care s-au manifestat extrem de activ, cu urcat pe scenă, cu mosheală, cu headbang continuu, din câte știu nu au existat întâmplări nefavorabile. Legat de urcatul pe scenă încontinuu în timp ce trupele cântă nu este neapărat cea mai bună idee, întrucât scena este înaltă și se creează o formă de haos pe ea, care la un moment dat începe să devină deranjantă cred că și pentru trupe, nu doar pentru cei care sunt în public. Înțeleg ideea de apropiere și de rupere a barierelor între fani și artiști, însă ar trebui făcută cu precauție mai ales că cei din față de multe ori și-au lăsat bagajele, sticlele, paharele în buza scenei și nu este tocmai în regulă. Dar aceste aspecte nu țin neapărat de festivalul în sine.
Legat de sonorizare, în mare parte a fost a fost bună, doar că la anumite trupe a fost totul dat mult prea tare astfel încât la unele trupe s-a creat o senzație de monotonie și am simțit nevoia să ies afară după câteva piese pentru a mă recalibra. Cei care au venit vineri în Encore, destul de mulți, au primit de acolo brățara de acces și nu au mai stat sâmbătă la coadă. De asemenea, e fain că au fost mai multe standuri de merch de unde am avut ce cumpăra, pe lângă standurile unde și-au expus produsele trupele invitate și de unde am putut cumpăra și haine cu festivalul. În Quantic i-am avut pe cei de la Brutal Basarabia, mai ales cu viniluri și cd-uri, pe grecul Tolis Palantzas cu o varietate de viniluri, cd-uri, obiecte de vestimentație etc. și pe încă un stand cu tot felul de obiecte pe care un metalhead și le poate dori. În Encore au fost standuri cu trupele, dar și cele ale clubului.
Un warm-up scurt, dar consistent
Vineri, pe 6 martie, s-a făcut încălzirea în clubul Encore pentru acest festival de brutalități. Trupele care au cântat au fost Rotheads și Gore Thrower. Bineînțeles că cei de la Rotheads au făcut și de data aceasta un super show, încă tinerii muzicieni fiind printre cei mai buni din actuala scena underground. Nu demult i-am văzut tot în Encore și mi-a părut bine să observ vineri că și-au păstrat energia, dedicația și dorința de a contribui activ la scena metal românească. Am aflat că Rotheads urmează să scoată un split cu Putred, trupă care a cântat la festival.
La a doua trupă, Gore Thrower, un membru nu a putut ajunge dar chiar și așa ungurii au făcut un show de zile mari care a zguduit clubul Encore. Au fost rifuri foarte grele, o prezență scenică impozantă și multe bucurii auditive pentru ascultătorii de sonorități extreme. Trupa are o capacitate destul de mare de a face un show cât se poate de bun și faptul că boxele au fost date la maximum a ajutat la crearea unei atmosfere speciale și a unui zid de sunet care să te facă să pleci cu urechile țiuind înspre casă.
Sâmbătă, la festival în Quantic
Ziua a început cu Walk Alone și a continuat cu Vomit Erection, o trupă de hardcore și una de grindcore, dar din păcate nu am putut ajunge decât la ultima piesă a celor din urmă. Totuși, am auzit păreri pozitive de la cei care au participat. Seara a continuat cu românii de la Putred, care ne arată încă o dată faptul că și la noi în țară se poate face un death metal de calitate și care poate concura cu trupele europene sau chiar din afara Europei. Trupa românească a adus un plus de greutate în Quantic, cu un metal murdar, greu de digerat pentru neinițiați, dar hrănitor pentru cei care știu cu ce se mănâncă genul acesta de muzică. Un contact foarte bun cu publicul a adus un plus de valoare concertului.
A urmat Incineration cu un death metal direct, fără menajamente. Și grecii au comunicat extrem de bine cu cei aflați în sală. Look alive, au zis la un moment dat vocalistul, iar altă dată a spus, înainte de o piesă, pe când se pregătea un mosh pit You are here to punch each other. Mi-a plăcut mare parte din concertul lor, fără a fi neapărat impresionat pînă la capăt. Au fost câteva pasaje extrem de bine realizate înspre finalul recitalului, când au dominat tobele și basul. Lumea și-a urcat pe scenă. Au cântat și o piesă mai aproape de hardcore, dar mult mai apropiată de death metal.
O schimbare au adus-o finlandezii de la Guts, o trupă brutală, dar cu mai multă tehnică și care duce cu gândul la death metalul anilor `90. Băieții au fost printre cei mai duri din seara aceasta, dar din păcate le-a lipsit interacțiunea cu publicul, care a fost ceva mai limitată față de trupele precedente și nici pe scenă nu au fost extrem de dinamici. Muzica bună, curată dar a lipsit acel element care să mă facă să afirmă faptul că am avut parte de un concert la care să mă gândesc și după. Au cântat și o persoană piesă nouă. You wanna hear something new? Were gonna play anyway și au purces în a o cânta.
Toxaemia a avut unul dintre concertele care mie mi-au plăcut foarte mult în seara de sâmbătă poate și pentru că vocalistul a fost extraordinar de dinamic și extrem de implicat în ceea ce făcea pe scenă. Trupa a adus puțină melodicitate în instrumental, fiind totuși o trupă foarte heavy. Cele două chitare au comunicat excelent și vocea a sunat brutal și melodic în același timp. Italienii au cântat și o melodie în memoria unui prieten, nimeni altul decât Lars Petrov de la trupa Entombed, a very nice person, care a murit acum cinci ani.
Vulvectomy a fost probabil trupa care a stârnit cele mai puternice mișcări de public și pe care probabil cei mai mulți oameni au venit să o vadă. Odată cu cu ei am intrat în partea finală a serii, cea care a adus un strop în plus de talent și de virtuozitate. Este una dintre trupele pe care și le așteptam cel mai mult, fiind o definiție a brutalității clasice a slamului care se împletește excelent cu crearea de riff-uri care îți rup capul. Trupa s-a aflat pentru prima dată în România și așteptările au fost mari. Chiar dacă din punct de vedere instrumental și nu numai trupa a fost foarte bună, se vede că oamenii știu să își controleze instrumentele și au tehnică, din nefericire ori mixajul a fost defectuos ori altceva s-a întâmplat, astfel că showul a fost destul de monoton și la un moment dat mi se părea că este aceeași melodie repetată la nesfârșit. Chiar și așa impresia mea este una cât se poate de pozitivă și chiar mi-ar plăcea să revăd trupa cu altă ocazie, într-un alt concert.
General Surgery a continuat într-un stil diferit de ceilalți și trupa a adus un plus de Old School în seara de sâmbătă. Au venit îmbrăcați ca niște chirurgi nebuni, care tocmai au operat o mulțime de oameni și au dat o lecție de metal celor prezenți, dar și de show. Prima oară în România și suedezii. Băieții au avut inserții din filme în mzuica lor, fapt care a întregit muzica. Cel mai nou album este de acum 17 ani, dar ne-au asigurat că urmează unul nou curând. La un moment dat au avut imagini cu Luna pe fundal, lucru neașteptat pentru un astfel de concert. Au cântat două piese noi, care sună la fel ca cele vechi.
Seara s-a încheiat cu Disharmonic Orchestra, o trupă completă, complexă și care are capacitatea de a te duce în niște zone la care ai acces doar cu foarte multă răbdare. A fost trupa cea mai experimentală din această seară, cu piese care îmbină elemente de jazz și de progresiv, fără însă a uita componenta death metal și nici pe cea grindcore. Din păcate mulți au plecat la concertul lor, asta și pentru că atâtea ore de stat în picioare și de ascultat o grămadă de trupe zgomotoase și-au spus cuvântul.
Este genul de formație la care stai pur și simplu și te lași purtat de ritmuri, de armonii, de ritmul tobelor, de treceri și te bucuri de faptul că se poate face o asemenea muzică în lumea aceasta. Și ei sunt pentru prima dată în în România, dar din nefericire pentru mine nu am putut să mă bucur cu adevărat de muzica lor, fiind pe extrem de obosit Așa că sper că vor mai veni și altădată. Dar chiar și așa, faptul că i-am putut asculta live mi-a produs o imensă satisfacție și a fost un final de festival la înălțime.
O concluzie este aceea că Bucharest Deathfest a crescut destul de mult de la prima ediție și arată un interes din ce în ce mai mare din partea publicului. Mi-a părut bine să observ că au fost și destul de mulți străini veniți special pentru acest eveniment. La anul ne vom bucura de două zile de festival ceea ce înseamnă că vom avea parte de trupe mai multe, mai diverse și probabil de niște surprize la care momentan nici nu visăm.
Seara s-a încheiat cu Disharmonic Orchestra, o trupă completă, complexă și care are capacitatea de a te duce în niște zone la care ai acces doar cu foarte multă răbdare. A fost trupa cea mai experimentală din această seară, cu piese care îmbină elemente de jazz și de progresiv, fără însă a uita componenta death metal și nici pe cea grindcore. Din păcate mulți au plecat la concertul lor, asta și pentru că atâtea ore de stat în picioare și de ascultat o grămadă de trupe zgomotoase și-au spus cuvântul.
Este genul de formație la care stai pur și simplu și te lași purtat de ritmuri, de armonii, de ritmul tobelor, de treceri și te bucuri de faptul că se poate face o asemenea muzică în lumea aceasta. Și ei sunt pentru prima dată în în România, dar din nefericire pentru mine nu am putut să mă bucur cu adevărat de muzica lor, fiind pe extrem de obosit Așa că sper că vor mai veni și altădată. Dar chiar și așa, faptul că i-am putut asculta live mi-a produs o imensă satisfacție și a fost un final de festival la înălțime.
O concluzie este aceea că Bucharest Deathfest a crescut destul de mult de la prima ediție și arată un interes din ce în ce mai mare din partea publicului. Mi-a părut bine să observ că au fost și destul de mulți străini veniți special pentru acest eveniment. La anul ne vom bucura de două zile de festival ceea ce înseamnă că vom avea parte de trupe mai multe, mai diverse și probabil de niște surprize la care momentan nici nu visăm.