Mai sunt trupe care rup scena, dar nu angrenează chiar atât de bine publicul, însă de data aceasta cei prezenți chiar s-au mobilizat exemplar. S-a deschis rapid un moshpit, s-a făcut wall of death, crowd surfing, s-a dat din cap și multe altele. Mi-am adus aminte de concertul Comeback Kid de anul trecut, dar acum au fost ceva mai mulți oameni, nu cu mult mai mulți totuși, dar ca energie, bucurie și mișcare a fost cam la fel. În deschidere au cântat trupele W3 4R3 NUM83R5 și Moody-Fi. S-a putut găsi merchandise din belșug și nu au existat incidente, doar o mică ceartă la final ce a fost repede aplanată.
Pe cei de la Moody-Fi nu-i știam și nici nu aveam vreo așteptare. Trupa, formată în 2020, în plină pandemie, cântă un rapcore, cu elemente fusion diverse și încearcă să aducă structuri noi în muzica românească. Rezultatul este unul destul de inegal, în timp ce unele piese sună coerent și bine altele par neînchegate, elementele diverse nu se îmbină foarte bine. E clar că trupa are un suflu nou și idei bune, dar încă nu e chiar ce trebuie. Ultima piesă mi s-a părut și cea mai reușită, acolo le-a ieșit ceea ce cred ca și-au dorit de la început. Au cântat, pe lângă propriile piese și un cover Idles. Pe scenă băieții se mișcă, se simt bine, discută destul de mult cu publicul, este chiar ok această parte și m-am simțit bine în timpul show-ului lor.
Ca de fiecare dată, cei de la W3 4R3 NUM83R5 din Brașov au făcut un super show. Oamenii știu să cucerească scena și publicul, au carismă, au melodii bune și lumea se dezlănțuie pe muzica lor de "blegh". Au început în forță și tot așa au ținut-o de-a lungul recitalului lor. A trecut ceva vreme de când i-am văzut ultima dată, așadar m-am bucurat foarte mult de prezența lor live. Cu toate că eram destul de obosit, m-am pus în mișcare alături de ceilalți și am intrat rapid în atmosfera de "scandal". Piesele lor au destulă energie încât să te țină în priză, dar și destulă melodicitate încât să te prindă ritmul și chiar să cânți alături de ei părțile clean. Așadar, a fost o bună încălzire pentru ceea ce a urmat.
Formată în 2016 și cu două albune la activ, Audiodope din 2018 și Riot Music de anul trecut, nu metaliștii de la Dropout Kings și-au făcut deja un nume în scena de metal și concertele lor sunt din ce în ce mai dorite și mai bine primite. Și după show-ul de aseara am început să înțeleg de ce. Cei patru, doi vocali, dintre care unul de rap, iar altul cu un growl impresionant, un chitarist și un baterist, au cucerit scena de cum s-au urcat. Ceva din muzica lor a trezit în noi nostalgia anilor 2000, dar temperată de ritmurile mult mai moderne decât aveau trupele de nu metal originale.
Americanii au piese la care efectiv nu ai cum și de ce să stai nemișcat, e muzică de pogo, de headbang, de simțit bine în mare parte. E bucurie în melodiile lor, e voie bună, versurile sunt neserioase, funny și ușor de cântat, iar pe scenă cei doi vocali pur și simplu nu se opresc niciodată din a face atmosferă. Cel cu vocea metal a coborât de mai multe ori în mulțime, a cântat în mijlocul oamenilor, la un moment dat a oferit unui copil două bețe de tobe și a cântat cu acesta alături. Cert e că trupa aceasta are un vibe extraordinar, după concert cei patru au stat la poze și la palavre cu fanii și au anulat granițele dintre artist și public. A fost o seară pe cinste!