Bolthard este o formatie greu de digerat din prima. Desi formata in urma cu 6 ani, practic drumul ei este rupt in doua perioade: primii doi ani, in care au deschis showurile unor formatii celebre (Rotting Christ) sau care si-au gasit ulterior mica "celebritate" (Suicidal Angels, Cerebral Turbulency) si acest ultim an, 2010, in care au avut ocazia rara pentru o trupa autohtona de a fi semnati de o noua firma de management. Intre cele doua perioade a fost o eterna cautare de identitate si de membri competenti, totul finalizandu-se in primavara acestui an cu lansarea primului CD oficial, un EP aperitiv pentru ceea ce se asteapta a fi "marele start" cu album intreg, de anul viitor.
Dupa lansarea CDului si metamorfozarea trupei s-a luat in calcul un prim an de (sa ii zicem) sacrificiu, in care vor avea loc mai multe concerte de promovare a numelui, a imaginii si a noii atitudini scenice a trupei.
Din aceasta serie au facut parte si cele doua concerte din Moldova, respectiv Galati si Targu Neamt, pe 27 si 28 august. Doua showuri in doua locatii total opuse: daca la Galati avem parte de un club de top, care poate avea lejer pretentii de Top 5 in Romania, Targu Neamt a fost o experienta exotica, nu numai prin prisma faptului ca acolo probabil ca un concert pe an e singura distractie metalica pentru localnici, dar si pentru ca, pentru prima data, Bolthard a urcat pe scena unui open air.
Pe scurt: Galati, 10 lei biletul, 3 trupe in deschidere, tricouri gratis, aproximativ 100 spectatori. Targu Neamt: festival de motociclisti, intrare libera, public usor mai numeros si pus pe distractie. Bolthard cu arsenalul clasic: 14 piese, banner de scena, "joaca" cu flacarile, stand de CDuri si tricouri, energiea si totusi feedback temperat.
Ce lipseste? Probabil "acea piesa". Hitul care sa asocieze imediat numele piesei cu al trupei, piesa care nu se afla pe "Password: invalid". Bolthard duce lipsa de un "The Final Countdown", "Sleeping Beauty", "Raining Blood", ca sa compar cu hiturile a trei stiluri diferite. Mai este si latura muzicala pe care au intrat: stilul Bolthard este un mix de thrash, death si metalcore, trei genuri care, fiecare in parte, au parte de un public dedicat, care stie la ce sa se astepte pe scena, insa redus ca numar. E adevarat ca deliciile auditive sunt subiective si ca diamantele nu-s pentru toata lumea, ca sa enunt o comparatie fortata, insa rezultate de genul "500 spectatori la Cannibal Corpse", "350 la Deicide" sau "120 la Vital Remains" ar trebui sa fie graitoare.
Ce mai lipseste? Dinamizarea scenei. Trupa nu transmite inca acel sentiment autoritar de "supunere" a publicului. Uneori jocurile cu focul din fata scenei nu-s de ajuns pentru a tine treaz interesul formatiei.
Si nu in ultimul rand, e nevoie de multa stradanie. Mai e nevoie de multe deplasari, tara asta are multe orase si multe categorii de rockeri de cucerit. Abia cand se va fi tinut cel putin un concert in fiecare oras important, abia atunci se poate trece la nivelul urmator (formatii precum Trooper, Truda, Luna Amara sunt cele mai graitoare exemple in acest sens).
Cu siguranta avem o trupa care promite. Exista toate premisele pentru un viitor surazator, e nevoie numai de perseverenta, rabdare, unitate in interiorul trupei si de inspiratie, atat artistica, cat si inspiratie de moment. Si probabil ca peste 5 ani, cand Slayer vor reveni in Romania, va fi de la sine inteles cine va canta in deschidere!
Pozele suntrealizate de Alexandru Diculescu.
Titus Constantinescu